Scriitorul Dorin Tudoran, unul dintre rarii contestatari din interior ai regimului comunist, emigrat mai apoi în America alături de soție și fiu, acum 35 de ani, este unul dintre modelele culturii române și ca poet și ca model etic. Despre premiata cu Nobel din acest an, Louise Glück, despre memoria tatălui poet, despre filonul familial al răzvrătirii, dar și despre căderea sau supraviețuirea visului american, pasiunile și energiile consumate în politică, despre trecerea de la poezie la roman, despre inspirație și ratare, ori despre poezia proaspătă, toate sunt povestite lent de Dorin Tudoran, în cadrul dialogul prilejuit de FILTM 2020. La final, vocea poetului recită două poezii, una mai veche, alta mai nouă.

2020 e un an al vieții. Al visurilor, al regăsirilor, al speranței, al compasiunii, al unei umanități ce pare mai puternică și de neschimbat în datele ei fundamentale. Iar literatura e o astfel de dată. Să o sărbătorim!

„Timpul de acum curge mult mai repede, oamenii își iau ficțiunea din alte ”rezervoare” – din video, din jocuri, din gagdeturi, din noile tehologii. Cred că e ceva periculos. Și mai cred foarte tare că avem o nevoie vitală de literatură – și pentru sufletul nostru, și, e o bătălie mare acum aceasta, pentru a încetini timpul.  Ca să gândim bine, profund, avem nevoie de timp, de mult timp; literatura e (și) o excelentă pedagogie despre virtuțile lentorii.”