Cum evoluează dezvoltarea regională în Timiș și Timișoara. Cum arată tabloul politicienilor locali din ultimii 25 de ani. Care au fost atuurile Timișoarei – liderii vizionari sau comunitatea conștientă? Cum s-a schimbat comunitatea în mandatele Ciuhandu, Robu și Fritz? Sunt întrebările zilei, de la care pornește acest dialog. Socio…logisme restartate, cu Horea și Radu, într-o atmosferă de lucru, la început de an.
Cum evoluează dezvoltarea regională în Timiș și Timișoara. Cum arată tabloul politicienilor locali din ultimii 25 de ani. Care au fost atuurile Timișoarei – liderii vizionari sau comunitatea conștientă? Cum s-a schimbat comunitatea în mandatele Ciuhandu, Robu și Fritz? Sunt întrebările zilei, de la care pornește acest dialog. Socio…logisme restartate, cu Horea și Radu, într-o atmosferă de lucru, la început de an.
[Horea Băcanu] Salut, Radu. Prin tema de care ne apropiem astăzi, cred că ne înscriem în perspectiva unei abordări longitudinale despre procesul de dezvoltare locală și regională. Un fel de istoric politico-economic, ajungând la realitățile binecunoscute azi. Sper să fim ceva mai aplicați, cu trimiteri precise la ziua de azi.
[Radu Lambrino] Salut, Horea! Să vedem.
[HB] Vreau să fac o subliniere inițială, pe care o consider importantă. Comparativ și istoric, cred că este o greșeală să judecăm contextele istoriei recente cu instrumentele sau jaloanele prezentului.
Dacă ar fi să încerc o astfel de judecată greșită, ca un exemplu de logică absurdă, aș spune că Timișoara este în cel mai prost moment al său, dacă deciziile importante sunt luate printr-o frăție nescrisă dintre primarul Fritz și consilierul Ambruș, comparativ cu toate stadiile prin care a trecut conducerea acestui oraș în ultimii 25 de ani. Dar, și aici vreau să ajung, este foarte grav să comparăm politicienii de azi cu cei de ieri, pentru că ei nu se află în contexte similare, ba chiar aceste contexte sunt foarte diferite, nu se pot pune într-o aceeași balanță. Este însă adevărat că dacă toți politicienii din Timișoara ultimilor 25 de ani ar fi astăzi prezenți simultan pe scena publică, Fritz și Ambruș ar fi cei mai inabili și, probabil, cei mai ineficienți din această serie. Asta este în avantajul lui Robu, se vede de la o poștă, pe lângă multele dezavantaje care se văd cu ușurință la fostul primar Nicolae Robu.
Ei bine, cum ai spus și tu într-o discuție prealabilă, încercăm să întrevedem un posibil răspuns la întrebarea cheie – „Cum a devenit România o țară dezvoltată?” Mai ales că generația noastră este cea mai în măsură sa facă analize comparative ale evoluțiilor pozitive din ultimii ani, când Timișoara poate fi prezentată ca etalon al acestei dezvoltări. Sunt de acord cu perspectiva care aduce în discuție istoria recentă, cu aplicarea unei grile la nivel de Timiș și Timișoara prin care rezultă un rezultat pozitiv, peste ani, vizibil în calitatea vieții.
De fapt, după ce România a devenit parte a UE, toate evaluările se produc după standarde UE, adică aplicate tuturor țărilor din UE27. Iar după aceste standarde, calitatea vieții și calitatea proceselor administrative, politice, economice și culturale s-a îmbunătățit în Timiș / Timișoara.
[RL] Timișoara a fost, fără cea mai mică îndoială, al doilea centru urban din România, după București, care a beneficiat de dezvoltare economică accelerată, imediat după intrarea țării în UE. Această dezvoltare accelerată a durat în jur de 7-10 ani, după care ritmul a început să scadă ca intensitate, ajungând azi să fie mult încetinit, datorită deficitului de forță de muncă. Dezvoltarea Timișoarei a determinat transformarea întregii zone, atât a zonelor rurale și a urbanului mic din județul Timiș, cât și a dinamicii stilului de viață și a situației economice a celor din județele limitrofe.
[HB] Aș face observația referitoare la faptul că deficitul de forță de muncă nu este chiar așa cronic în vest, mai ales în Timișoara și zonele periurbane. Resursele umane evoluează, avem creștere a populației ca urmare a mișcărilor de intrare în Timișoara a celor veniți din alte localități. Cifra mare de studenți din Timișoara oferă o masă critică utilă pentru creșterea demografică a orașului. Rămânem primul centru urban al țării, după București (aici este de văzut avansul Timișului ca PIB pe locuitor, într-o recentă analiză de pe cursdeguvernare.ro).
[RL] Întrebarea pe care o am: oare ne-a avantajat pe termen lung aceasta dezvoltare accelerată, din primii ani după aderare? Oare abundența de investiții străine, cu valoare adaugată mică, nu a dus cumva la o involuție a nivelului de pregătire profesională a capitalului uman din zonă?
[HB] Spre deosebire de tine, cred că ceea ce ne-a avantajat în mod decisiv a fost tocmai dezvoltarea prin investiții, un fenomen care a schimbat radical dinamica muncii și pregătirii profesionale în Timișoara. Dacă nu se realiza acest val al investițiilor, cred că nu eram deloc diferiți de Constanța (un oraș cu un potențial enorm, dar ocolit de investiții ca fenomen primordial). Sau, ca să spun altfel, Timișoara rămânea la fel precum a fost Clujul în perioada Funar, dacă nu ar fi venit investițiile.
[RL] Dar, plecând de la argumentele invocate de articolul lui Sorin Cucerai din republica.ro, trebuie tot timpul să fim conștienți că România este în cea mai bună perioadă din istoria ei, iar Timișoara și Timișul sunt locuri în care mulți occidentali încep să-și dorească să trăiască, fiind, cu siguranță o bulă în care nivelul de trai, calitatea vieții, siguranța pe străzi și nivelul de venit raportat la costuri sunt peste multe din orașele cu pretenții din Vest, orașe unde, cu nu prea mulți ani în urmă, ne doream cu toții să emigrăm.
[HB] Așa este, perfect de acord, cu o singură completare – nu cred că suntem la un nivel de conduită în spațiile publice prin care să ne comparăm cu occidentalii, mai avem foarte multe de recuperat.
[RL] Nu doresc sa fiu nostalgic după vremurile trecute și nici să-mi judec prea aspru limitările din perioada respectivă, dar trebuie să rămân conștient că este greu să fiu obiectiv când am trăit cu intensitate maximă toate aceste etape de dezvoltare, prin care a trecut orașul nostru.
[HB] În acest punct al dezbaterii aș face trimitere la un cuvânt cheie prin care exprimăm ceea ce s-a întâmplat în ultimii 25 de ani, ca să nu îi considerăm chiar pe toți cei 33 de ani de la Revoluția din 1989. În această perioadă, în Timișoara au fost trei guvernanțe publice: Ciuhandu, 16 ani, Robu, 8 ani și Fritz, 2 ani. Ce s-a întâmplat în acest sfert de secol? Cred că pregnant este că toate segmentele sociale și grupurile distincte, cetățenii orașului, în general, au parcurs un proces de învățare. Învățarea în plan social, macro-socializarea și resocializarea grupurilor și comunității ca întreg a presupus și tensiuni, și convulsii, și exprimarea de frustrări sau reprimarea nemulțumirilor. Dar, în ansamblu, actorii sociali și-au formulat așteptările (muncă, viață socială, idealuri și scopuri politice imediate) și au învățat cum să perceapă răspunsurile și rezultatele, adică output-urile vizibile pe care le-au obținut în ciclurile de funcționare administrativă, economică, politică ale acestor ani. Învățarea a fost procesul primordial care a stat la baza dezvoltării.
[RL] Foarte bine ai descris acest parcurs de 25 de ani de evoluție, din perspectiva învățării și resocializării, procese induse de evoluția economică, politică și socială a orașului. Pentru mine, aceste procese de învățare sunt cu atât mai evidente cu cât pot astăzi să compar ceea ce am descoperit acum recent, în această perioadă, în scurta mea vacanță în Serbia, unde societatea pare să fie exact în stadiul de evoluție în care eram noi în urmă cu 15-20 de ani.
Din păcate, foarte mulți dintre cei din generațiile de după generația noastră nu pot face multe din comparațiile ce ni le permitem noi astăzi. Trebuie sa amintesc doar de accesul la serviciile digitale și de telefonie, pe care îl avem noi, comparativ cu cei din afara spațiului comunitar, sau de pachetul de drepturi ale consumatorilor, care este mult mai redus în alte țări care nu sunt în UE – aspecte resimțite serios de mine în Serbia acestor zile.
Evident că tot procesul de transformare a orașului din ultimii ani a generat convulsii și tensiuni, bineînțeles că sunt mulți conspiraționiști, nostalgici, tradiționaliști sau elitiști care au văzut doar aspectele negative ale acestui proces evolutiv, raportat constant la nivelul de implicare și de interes exercitat de corpul politicienilor și al funcționarilor ce au condus și administrat acest proces. Însă noi, care am făcut destul de multă vreme parte din acest corp de politicieni, tindem să evidențiem și aspectele pozitive ale demersurilor administrative și politice din această perioadă.
[HB] Văd utilă, totuși, o etapizare a perioadelor de dezvoltare și o evaluare a dinamicii indicatorilor de dezvoltare pe aceste etape. Cred că fiecare tip de administrație și conducere politică a comunității a avut un rol în modul cum am învățat să ne distanțăm de ideea paternalistă de lider „tătuc”. După patru mandate Ciuhandu, se simțea nevoia de schimbare, comunitatea nu mai avea nevoie de calmul și bonomia unui lider cu destul de puține inițiative, chiar dacă era considerat un lider moral al Timișoarei. După două mandate Robu, se simțea iar nevoia de schimbare, comunitatea nu mai avea nevoie de agitația unui lider care le știe pe toate și care nu prea comunică, de fapt, cu cei din jur, deși avea inițiative multe și chiar năstrușnice (palmierii și metroul sunt doar două exemple). După doar doi ani ai primului mandat Fritz, se simte iar nevoia de schimbare, comunitatea nu vede cum poate reuși în planurile sale un lider care lasă de înțeles că știe să facă mult mai multe decât reușește să facă în realitate, în ciuda tinereții și aerului său european. Iată, cred că avem o comunitate care învață din mers reacțiile democratice în cadrul relației de leadership comunitar și cetățenesc, politic și administrativ.
[RL] Mandatul lui Ciuhandu trebuie analizat raportându-ne la perioada în care el a fost exercitat, exact acea perioadă în care, spuneam eu mai devreme, s-a simțit cea mai accelerată dezvoltare a orașului. Să spui acum că viziunea celor ce au condus atunci Timișoara este greșită, din cauza faptului că au facilitat accesul companiilor străine cu activități care realizau valoare adăugată mică, sau a multinaționalelor cu mulți angajați în muncile repetitive, în comparație cu o etapă nedorită prin care a trecut Clujul (lui Funar), cred că este greșit si nedrept.
De asemenea, mandatul lui Robu trebuie privit în ansamblul său, cu accent tocmai pe faptul că încetinirea dezvoltării orașului nu are neapărat legătură cu starea infrastructurii critice sau cu nivelul alocărilor bugetare guvernamentale pentru mari obiective de interes public, cât are legătură, mai degrabă, cu lipsa de forță de muncă și cu interesul scăzut al celor din Timișoara pentru implicarea în zona antreprenorială.
Administrația Fritz este abia la jumătatea primului mandat, ca să poată fi serios evaluată, dar aici trebuie spus clar că nivelul de așteptare al populației ține de dorința de creștere mai accelerată a nivelului de dezvoltare si de micșorare cât mai rapidă a tuturor decalajelor ce există între noi și locuitorii din alte orașe europene civilizate. Misiune grea, dar nu imposibil de realizat.
Pentru că riscul global al dezinformării este primul ca gravitate pe termen scurt, iată că apelăm la știri relevante, care merită interpretate. În weekend, e timpul pentru noua selecție de titluri ale săptămânii care se încheie.
În plină vacanță, se naște o polemică de vară, înainte cu un an de alegerile locale. Sunt semne ale unei posibile revalorizări de care primarul Timișoarei beneficiază, în comunicarea publică a ultimei luni. De aici se naște conversația, chiar de ziua Timișoarei, un moment când polemica poate fi receptată în mai multă liniște, cu răbdare pentru argumente și analiză.
Pentru că riscul global al dezinformării este primul ca gravitate pe termen scurt, iată că apelăm la știri relevante, care merită interpretate. Iată selecția de titluri din această perioadă, pe care vi le propun.
Acest site folosește cookies pentru a asigura cea mai bună experiență de navigare. Prin continuarea navigării ești de acord cu Politica de confidențialitate a site-ului.
Un răspuns
Titlul “Conversativ”-ului mi se pare neinspirat.
In rest este o dezbatere interesanta, cu multe afirmatii corecte, din punctul meu de vedere.
Succes in continuare !