Liliana Oneț, Prefectul județului Timiș, provocată la conversație de Horea Băcanu 

Doamnă prefect, cât de importantă este Instituția Prefectului din Județul Timiș în sistemul administrativ al României?

Probabil că este cea mai importantă prefectură din țară, după București, din multiple motive.

Județul Timiș este important în sine, ca valoare socio-economică, demografică și culturală. Este cel mai întins ca suprafață din țară, cu 8697 km pătrați și cu o populație de peste 770 mii de locuitori, având 99 de unități administrativ teritoriale – orașe și comune. Este centrul regiunii de Vest, cea mai dezvoltata regiune economică a țării după București, cu un PIB județean de aproximativ 50 miliarde lei anual, cu un număr de 60 mii societăți comerciale, din care, cu capital integral strain, peste 4500, dar și cu un număr mare de instituții publice deconcentrate de nivel regional.

În plus, Timișul este un județ de graniță, cu frontiera externă a UE ( Republica Serbia ) și cu frontieră UE, dar și un județ cu un important aeroport internațional, cu o puternică rețea de căi rutiere, legat prin autostradă de Budapesta și Viena, dar apropiat și de capitala Serbiei, Belgrad.

Este un județ în care populația se află în creștere, de la un an la altul, printre puținele din țară care nu este în regres, devenind un pol de atracție pentru tinerii care vor să-și găsească un loc de muncă și să își întemeieze un viitor. Este un județ cu un puternic centru universitar.

Iată motive suficiente ca să consider ca, în calitate de prefect de Timiș am și o responsabilitate aparte. La toate acestea se adaugă și importanța acordării respectului cuvenit față de simbolul Orașului liber Timișoara, locul unde a început Revoluția din 1989, un simbol al libertății de exprimare civică și politică – un oraș simbolic, în care prefectul are datoria să vegheze asupra valorilor pentru care locuitorii acestui oraș au luptat și și-au sacrificat viața. Suntem în luna decembrie, lună cu o semnificație deosebită pentru noi, în care ne aducem aminte cu respect și comemorăm eroii Revoluției din 1989, de la Timișoara. De-a lungul activității mele am avut întotdeauna relații bune cu organizațiile de revoluționari din Timișoara și cu reprezentanții societății civile, pe care merită să-I respectăm, cu prisosință.

Acum 11 luni erați instalată în funcția de prefect, într-o ceremonie oficială condusă de Ministrul Afacerilor Interne, domnul Marcel Vela. După două luni de la instalare începea criza Covid-19. Cât de complicat a fost mandatul de prefect pe parcursul acestor 11 luni?

Astăzi se împlinește un an de când m-am reîntors în Instituția Prefectului, ca subprefect mai întâi, am condus Instituția Prefectului din aceasta postură timp de aproximativ o lună, iar pe 6 ianuarie 2020 am depus jurământul ca prefect al județului Timiș. Acest mandat nu a fost doar greu, ci deosebit de greu. Fără să mă plâng, pot doar să afirm că nimeni nu-și închipuia acum un an ce avea să urmeze.

În luna martie a fost instituită starea de urgență, cauzată de epidemia de Covid-19, o situație cu totul specială care a necesitat luarea unor măsuri speciale. La nivelul județului Timiș, în calitate de președinte al Comitetului Județean pentru Situații de Urgență, pot să spun că încă de la apariția primului caz de Covid-19 în Timișoara, o doamnă venită cu avionul din Italia, în 25 februarie, intervențiile noastre, ale instituțiilor publice implicate, au fost cât se poate de prompte. Am început cu depistarea contacților, izolarea la domiciliu și carantinarea celor infectați pentru limitarea răspândirii virusului, și am reușit să ne organizăm foarte bine.  Am împiedicat  răspândirea comunitară a virusului chiar și atunci când, prin granița de Vest al României, intrau în țară, zilnic, mii de oameni care se îndreptau spre toate județele țării, care se întorceau în România de frică să nu se infecteze în țările în care se aflau.

Eu spun că am organizat în timp util și fără greșeală Centrul Județean de Coordonare și Conducerea Intervenției, o structură operativă în cadrul Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Timiș, din care fac parte reprezentanți ai instituțiilor implicate în gestionarea problemei coronavirusului (Direcția de Sănătate Publică, Inspectoratul pentru Situații de Urgență, instituțiile din subordine MAI), care sunt pregătiți în permanență de intervenție.

Au fost multe situații și foarte complicate. Am reușit să coordonăm, în timpul Stării de Urgență, transportul miilor de persoane din alte județe care au intrat în țară, spre zonele lor de domiciliu, cu ajutorul unor convoaie însoțite de forțele de ordine. Am reușit să gestionăm problemele legate de carantinarea persoanelor venite din străinătate, chiar și a celor infectate.

Nu pot să nu amintesc că rata de infectare la nivelul județului a scăzut, fiind zero – zile întregi – până a intervenit vidul legislativ de două săptămâni creat în urma deciziei CCR și nu am mai putut exercita controlul asupra evoluției pandemiei. În această perioadă au intrat în țară zeci de mii de oameni fără nici un triaj epidemiologic și de atunci numărul celor infectați a crescut.

În toată această perioadă, de la ridicarea stării de urgență și instituirea stării de alertă, instituțiile cu atribuții de control din județul Timiș, sub coordonarea Prefectului, au întreprins și întreprind zilnic acțiuni de control în toate zonele care presupun aglomerări sau risc ridicat de infectare.

Am fost în permanență implicați în gestionarea condițiilor în care s-a desfășurat actul didactic din școli, având în vedere că, prin Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Timiș, ca urmare a solicitărilor venite de la Inspectoratul Școlar Județean Timiș și cu avizul Direcției de Sănătate Publică,  a fost stabilit scenariul în care funcționează fiecare școală din județ, caz cu caz, analizat individual.

Instituția Prefectului și eu, personal, ne implicăm în continuare în tot ce ne permite cadrul legislativ pentru asigurarea securității sanitare a timișenilor. Dar nu au fost toate absolut perfecte, dimpotrivă. M-am luptat cu organisme administrative care funcționau foarte lent, chiar acesta este cuvântul care arată foarte exact starea de presiune de atunci. În plus, am dat peste lipsuri de toate felurile în sistemul medical. La începutul pandemiei, Direcția de Sănătate Publică Timiș, care era actorul principal în gestionarea crizei sanitare, funcționa foarte lent, astfel că a fost nevoie să insist personal la nivelul Guvernului României pentru schimbări succesive ale conducerii instituției, până când activitatea să ajungă la parametrii acceptabili. Am parcurs luni de zile în această criză medicală, lovindu-mă chiar și de o lipsă de reacție din partea unor administrații publice locale, dar am avut și aliați semnificativi, iar aici aș enumera Inspectoratul pentru Situații de Urgență și cadrele medicale, structurile MAI și MAPN, dar și multe organizații neguvernamentale, cum ar fi Crucea Roșie, Asociatia Generație Tânără, Arhiepiscopia Timișoarei și Mitropolia Banatului, dar și voluntari, oameni care s-au comportat admirabil. De asemenea ni s-au alăturat și un număr mare de societăți comerciale, care au ajutat la echiparea spitalelor și sprijinirea cadrelor medicale. Antreprenori locali din toate categoriile de zone ale economiei au sărit în ajutor.

Nu în ultimul rând, am beneficiat de la început de un important sprijin și din partea Primăriei Municipiului Timișoara, care a reacționat bine în marea majoritate a situațiilor critice. La fel și Consiliului Județean Timiș, care a venit cu un suport foarte nimerit în rețeaua județeană de servicii publice de care dispune.

În toată această perioadă am  făcut demersuri și am reușit să susținem necesarul rețelei medicale județene:

–         obținerea încă de la începutul pandemiei de aparate PCR pentru testarea COVID 19, de la Universitatea de Medicină „Victor Babeș” din Timișoara și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului – fiind printre primii din țară care am beneficiat de astfel de aparate;

–         punerea în funcțiune a Spitalului modular de pe stadionul CFR și operaționalizarea lui de către Spitalul Clinic Militar de Urgență „Dr. Victor Popescu”, acesta fiind al doilea din țară, după cel din București;

–         operaționalizarea a două Unități Mobile de Terapie Intensivă cu 12 paturi, amplasate una la Spitalul „Victor Babeș” și una la Spitalul Clinic Județean de Urgentă Timișoara;

–         operaționalizarea unei Unități Mobile  de Terapie Intensivă cu 12 paturi, amplasată la Spitalul Municipal Timișoara;

–         obținerea a șase construcții modulare, de tip container, de la  Administrația Națională a Rezervelor de Stat, care au fost amplasate la Spitalul de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Victor Babeș” Timișoara, pentru asigurarea triajului epidemiologic, care până atunci se făcea în corturi;

–         creșterea capacității de testare la nivelul județului Timiș, ajungând sa fim al doilea județ ca număr de teste, după București.

În toată această perioadă, a crizei pandemice, am fost în permanentă legătură cu Guvernul României și, în multe cazuri, direct cu Primul-ministru, domnul Ludovic Orban, cu Ministerul Afacerilor Interne, cu domnul ministru Marcel Vela și, nu în ultimul rând, cu domnul secretar de stat Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, din partea cărora am primit tot sprijinul necesar, inclusiv resurse alocate foarte urgent, pentru a putea soluționa problemele apărute.

Mai mult, pe lângă toate acestea, ne-am confruntat și cu inundații, care prin amploarea lor au constituit un real pericol pentru multe comunități din județul Timiș și în special pentru Municipiu Lugoj.

Și, să nu uităm, pe lângă gestionarea pandemiei, am organizat două etape de alegeri în Timiș, respectiv alegeri locale și alegeri parlamentare, în cooperare cu alte instituții am asigurat organizarea și buna desfășurare a acestora, în deplină siguranță, chiar dacă ne aflam în plina pandemie.