Traversăm un bulevard de idei și interpretări, de la datele cantitative și analizele calitative din sociologie și politici publice spre domeniul Inteligenței Artificiale, al modelelor de învățare generativă. Mai precis, răspundem unui context foarte actual, în care războiul hibrid purtat 24×7 ne aduce instant în cruda realitate, astfel că hibridizăm și noi conversația.

„Cultura de securitate rămâne deocamdată o temă aproape exotică pentru societatea românească și pentru dezbaterea din mediul public local, pe care încercăm să o aducem mai aproape de actorii civici și politici din comunitatea noastră” – subliniază Radu Lambrino, care, ca sociolog și expert cu experiență în domeniu, este coordonatorul Comisiei de Apărare și Securitate Națională din PNL Timiș.

Noua abordare a acestui spațiu de conversație devine cu atât mai interesantă, cu cât tematica propusă pentru acest episod pe patru voci va face apel la o arie de cunoaștere mutisectorială, un domeniu de politici publice foarte nou și mai mult decât ofertant.

[ Horea Băcanu ] Împotriva curentelor de gândire izolaționiste, în ciuda unei contestări puternice venite din partea populiștilor naționaliști, astăzi globalizarea este un proces total, care aduce conflictul dintre marile puteri în prim-plan și produce efecte pentru toate dimensiunile vieții sociale, în toate țările.

[ Radu Lambrino ] Da, tocmai din acest motiv comunicarea politică bazată pe argumente raționale, pe fapte si pe puterea exemplelor concrete, cu nuanțele lor, a devenit oarecum neatractivă pentru populație, senzaționalul fiind mult mai acaparant și mai aproape de preocupările zilnice ale acesteia.

Bineinteles, lipsa de interes pentru discursul politic moderat, amplificat de frustrările sociale și teoriile conspirației, găsite la tot pasul în mediul digital,  duce la radicalism, iar radicalismul, sub orice forma apare el, reprezinta un risc major pentru securitatea natională.

[ Marius Balaj ]  Problema este că informația de azi nu mai are răbdare. E ruptă în bucăți scurte, scoasă din context, senzaționalizată, și asta ne obligă să trăim doar în prezentul imediat. Ca să putem gândi critic și să ne raportăm rațional la ce se întâmplă, avem nevoie de memorie, de un fir mai lung care să lege evenimentele. Fără asta, reacționăm doar emoțional. Pierdem din vedere imaginea de ansamblu. Și pentru că informația circulă așa, platformele digitale o folosesc să ne capteze emoțiile, nu rațiunea, de aici radicalism…

[ Vlad Temian ]  Inclusiv mișcările populiste sunt amplificate de globalizare. Trăim într-o etapă a evoluției umane în care plătim cu atenția noastră (economia atenției). Această atenție este captată prin mecanisme complexe care exploatează predispoziții adânc înrădăcinate: dramă, ură, nostalgie. Algoritmii platformelor prioritizează conținutul cu impact emoțional, amplificând extremele și distorsionând conversația publică.

[ Horea Băcanu ] Radicalizarea vieții politice americane și efectele globale, pentru toți ceilalți actori statali de pe glob, se resimte atât  în politica Europei, cât și în politica din România. Din păcate, ceea ce vedem că se întâmplă în SUA, mai ales violența criminală a atentatelor, cum este și în cazul morții subite și violențe a activistului american Charlie Kirk, se apropie de Europa și de România, cum o arată mișcările radicale care s-au dezvoltat în toate țările din zona noastră. O demonstrează, printre multe și grave exemple, și mitingul extremistului Tommy Robinson, unde a participat și George Simion.

[ Radu Lambrino ]  Faptul ca la Londra s-au strans peste 100.000 de oameni la chemarea unui așa zis jurnalist, extrem de  controversat, care are la activ multiple condamnări penale, arată clar neîncrederea oamenilor în soluțiile politicilor moderate, iar continuarea refuzului dialogului instituțional  face ca mecanismele democratice sa devina ineficiente.

Prezenta lui George Simion nu reprezinta o surpriza, desi tema acestei manifestații care teoretic era în favoarea libertății de exprimare a fost de fapt o manifestare anti migranti, face ca irationalitatea acestei prezențe sa fie cu atat mai mare cu cât știm că în Marea Britanie trăiesc astăzi peste un milion de emigranți români, exact ținta acestei manifestații.

[ Marius Balaj ]  Radicalizarea prinde nu doar din cauza slăbiciunii instituțiilor, ci și pentru că răspunde unei nevoi vechi: oamenii caută apartenență și certitudini într-o lume tot mai complicată. Nu soluțiile îi atrag, ci sentimentul de comunitate și vinovații simpli. În România, unde frustrările sunt reale și încrederea e scăzută, aceste mesaje găsesc ușor ecou.

[ Vlad Temian ]  Radicalizarea nu se teleportează, dar circulă pe trasee clare: SUA → Europa → România. Mesajele se rescriu local, păstrând miezul: conflict, urgență, vinovați convenabili. De aici, aceeași coregrafie: slogane reciclate, lideri – magnet, scandaluri – rutină. Nu importăm neapărat violența, ci scenariile. Răspunsul responsabil înseamnă reguli aplicate egal, instituții care comunică lucid și comunități capabile să pună frână spectacolului permanent. Altminteri, spectacolul înghite politica.

[ Horea Băcanu ] Theodor Paleologu observă, în dialogul său recent cu Sever Voinescu despre mitul politic al visului american, faptul că astăzi inclusiv conservatorismul s-a schimbat, s-a radicalizat. Astfel, ceea ce era în trecut conservatorismul, se păstra mai ales în nuanța de neradicalizabil, adică era un model de gândire sceptic și de mijloc, virtutea principală fiind situarea pe echilibrul ideilor și direcțiilor de acțiune politică.

[ Radu Lambrino ]  Radicalizarea vieții politice americane pare sa devină un model pentru toți cei ce nu au rabdare sa descifreze limbajul dublu al președintelui Trump și al mesagerilor lui, iar globalizarea acestui model nu face decat sa întărească ideea că noul conservatorism american nu mai are nimic în comun cu principiile pe baza cărora s-a construit discursul politic conservator clasic. Așa cum spun cei doi în dialogul lor, mitul politic al visului american pare ca se transformă astăzi într-o evidentă iluzie.

[ Marius Balaj ]  Da, paradoxal, tocmai ceva ce înseamnă arta echilibrului și a prudenței a ajuns să fie opusul. Vedem un conservatorism transformat în acceleraționism, unde Trump împinge politica spre șoc și criză, iar oameni ca Peter Thiel vorbesc de AI ca despre o armă de răsturnat ordinea existentă. În loc de echilibru, apare graba și iluzia forței.

[ Vlad Temian ]  Observația lui Theodor Paleologu prinde esența. Conservatorismul clasic era frâna, nu accelerația: sceptic, de mijloc, atent la efecte. Azi, prea des, s-a mutat pe registrul alarmist: totul e criză, totul e luptă. Când prudența devine „slăbiciune”, nu mai vorbim de a conserva, ci de a pedepsi. Soluția nu e nostalgia, ci întoarcerea la măsură: verifici, dozezi, ajustezi. Pas scurt, nu salt în gol.

[ Horea Băcanu ]  Radicalizarea se produce astăzi și prin impactul tehnologiei digitale de generație 4 sau 5 asupra comunicării globale în societate, prin apariția cercurilor închise sau semi-închise de apartenență ideatică și identitate politică, sau, cum sunt cunoscute într-un mod mai prozaic spus – „bulele virtuale”.

[ Radu Lambrino ]  Eu sunt convins ca este un cumul de cauze, în primul rand cred ca datorită multiplelor crize succesive (covid, războiul din Ucraina, criza din Orientul Mijlociu, etc) centrul politic s-a erodat făcând aproape imposibilă apariția de lideri carismatici  moderați, cu viziune, care să inspire oamenii și care sa creeze comunități solide bazate pe valorile echilibrului.

Asta este motivul pentru care, cu ușurință, algoritmii rețelelor sociale pun în prim plan mesajele polarizante, radicale, cu puternic conținut emoțional.

Bulele virtuale sunt clar croite sa influențeze și să manipuleze, dar nu putem asocia toate aceste bule cu războiul hibrid sau cu dorința intenționată a unor forțe politice de a crea comunități radicalizate, însă cred că prin activism politic sau civic, prin comunicare directă, nemediată, sau prin întărirea instituțiilor statului, aceste influențe pot fi diminuate.

[ Marius Balaj ]  Din punctul meu de vedere toate aceste probleme vin din lipsa de reglementare a rețelelor sociale și din faptul că marile companii de tehnologie au preferat să ignore consecințele. Am văzut-o deja în cazul Cambridge Analytica, care a influențat Brexitul și alegerile din 2016. Algoritmii, prin natura lor, promovează ce generează cel mai mult engagement, iar asta înseamnă aproape mereu ce e mai polarizant și mai toxic. Așa se formează bulele, hrănite constant cu același tip de conținut, care rup oamenii de orice perspectivă diferită.

[ Vlad Temian ]   Bulele virtuale comprimă realitatea și măresc siguranța de sine: auzim doar ce confirmă ce credem deja. Algoritmii servesc dopamina, nu adevărul, iar viralele bat verificarea. Grupurile închise oferă identitate rapidă, dar taie punțile cu ceilalți, transformând dezacordul în dușmănie. Rezultatul: polarizare cu costuri reale, în comunități și la urne. Ieșirea nu e spectaculoasă, dar funcționează: expunere deliberată la surse diferite, reguli împotriva manipulării și lideri care recompensează nuanța, nu adrenalina.

[ Horea Băcanu ]  Să privim spre modelul interpretativ dat de Mihnea Măruță, care are o demonstrație sofisticată referitoare la identitatea virtuală și despărțirea de sine.

[ Radu Lambrino ]   Modelul interpretativ invocat de tine este interesant și foarte actual, deși capcana confuziei dintre identitatea reală și cea ideală a unui individ  nu este ceva nou, fiind cauza principala a nevoii de introspecție, precum și a delimitării între normal și patologic.

Ceea ce este interesant pentru discuția noastră  este de fapt rolul tehnologiei în transformarea indivizilor, mai exact cum rețelele sociale și algoritmii formează identități virtuale permanent ajustabile, dornice de validare, ca produse ale unei ficțiuni interactive.

Plecând de la aceasta realitate, trebuie sa ne punem serios problema reprezentării politice a acestor indivizi rupți de sinele lor real și a modalităților prin care putem identifica masa critică de oameni ce se se pot afilia în jurul unor idei forță, a acelor idei care pot influența în bine societatea, fără dezechilibre sau atitudini extremiste, radicale.

[ Marius Balaj ]  Ce mi-a atras atenția la Mihnea Măruță este conceptul lui de antimetalepsă, care se potrivește foarte bine când vorbim despre bulele virtuale. E ideea că identitatea ta virtuală începe să influențeze și chiar să acapareze identitatea ta reală. Dacă petreci timp doar într-o bulă, consumând și producând același tip de conținut, ajungi să trăiești prin filtrul acelei versiuni construite de tine. Asta explică foarte bine polarizarea pe care o vedem azi în toată lumea vestică.

[ Vlad Temian ]  Modelul lui Mihnea Măruță e util: identitatea virtuală nu e ce spunem noi despre noi, ci ceea ce se adună în mințile celorlalți despre „arătarea” noastră:  produsă, distribuită de algoritmi și interpretată în rețea. În logica rețelelor, atașamentul preferențial strânge influența în câteva hub-uri, restul se aliniază și se încing. De aici „despărțirea de sine”: persona optimizată pentru platforme trage departe de persoana reală, iar miza politică devine binară – conectare totală sau refuz radical – cu potențial de ciocnire între „statele” virtuale și cele reale.

[ Horea Băcanu ]  Ca să concluzionăm, după un prim tur de masă a ideilor pe care le dezbatem azi: fără dezbatere reală, fără a discuta argumentele, fără a implica oamenii, în cercurile lor de încredere cele mai apropiate, fără a stimula conturarea și creșterea comunităților de idei, societatea se va scufunda sub presiunea demagogilor, a populiștilor gregari, a celor care împletesc în mod ilicit credințele, speranțele și temerile cele mai adânci cu care rezonează majoritatea oamenilor, indiferent de straturile și structurile sociale de care aparțin. Pericolul este imens, căci radicalismul este o unealtă importantă a războiului hibrid, aflat în plină desfășurare în Europa, după ce ofensiva militară rusă a debutat prin ocuparea Crimeei și, mai apoi, prin atacarea întregii Ucraine.