Mai cu cafeaua, mai cu online-ul, Horea și Radu atacă o temă sensibilă – puterea „partidului funcționarilor”, care, în general, dejoacă orice strategie de partid clasic ce vrea să conducă strategic instituțiile publice. Socio…logisme relaxate, cu Horea și Radu, din nou la cafea, în acest al cincilea episod, cu imagini luate în pauza de cafea.
Mai cu cafeaua, mai cu online-ul, Horea și Radu atacă o temă sensibilă – puterea „partidului funcționarilor”, care, în general, dejoacă orice strategie de partid clasic ce vrea să conducă strategic instituțiile publice. Socio…logisme relaxate, cu Horea și Radu, din nou la cafea, în acest al cincilea episod, cu imagini luate în pauza de cafea.
[Horea Băcanu] Să revenim la date. Iată o analiză cu date serioase. Cum se poate face reforma administrativă și care sunt cele mai indicate politici de dezvoltare regională, avînd în față o astfel de dinamică economică pe județe?
[Radu Lambrino] Acest tip de date sunt date foarte utile în orice discuție aplicată, vis a vis de direcția în care merge țara.
[HB] Sectorul terțiar, în general, definește o societate dezvoltată, asta se știe. Rolul de suport complementar al serviciilor din administrație, dar și al serviciilor medicale sau de educație este foarte important pentru economia reală și pentru producerea PIB-ului și a VAB (valorii adăugate brute). Cred că importanța este de unu la unu între prezența și dinamica investițiilor directe în economia primară și secundară și prezența sectorului terțiar (aici intră și serviciile publice și cele private). Fiecare milion de lei investiții directe are un impact la fel de mare ca fiecare milion de lei pentru bugetul administrației, sănătății sau educației, cred că fiecare din aceste sectoare este la fel de important, au complementaritate.
[RL] Mi-e teamă că în sectorul serviciilor publice este prea multă risipă.
[HB] Ai reacționat foarte direct și ai făcut un viraj interesant al interpretarii…. De ce este risipă? De fapt, nu avem cea mai extinsă administrație din țările UE, și nici cel mai extins sector de educație sau sănătate. Indicatorii sunt chiar sunt mult mai restrânși decât în unele țări UE. Iată câteva date: „Observând măsurătorile Eurostat, observăm că România se află undeva la mijlocul clasamentului european în ceea ce privește numărul de bugetari, dar peste media europeană. Țara noastră a înregistrat în schimb cea mai mare creștere a ponderii bugetarilor în populația ocupată, din anul 2000 încoace…”.
[RL] Nu este vorba doar despre statistici de angajați la stat.
[HB] După câte știu, sunt puțini politicieni care au înțeles care este marea tensiune subterană pe care trebuie să o rezolve, odată ce și-au preluat portofoliile. Este vorba de rezistența funcționarilor față de decizia politică. Această rezistență are mai multe cauze, prima își are sursa în foarte proasta percepție pe care o au acești politicieni („vin să ne spună nouă, funcționarilor, ce să facem…”). Aici, adevărul acestor mici minciuni pleacă de la o cauză profundă, de la funcționarea partidelor, care își trimit oameni nepregătiți pe portofolii de conducere. În afară de Băsescu sau Drulă, ori de Bolojan, sau chiar Fritz ori Boc și Falcă (în administrația locală), nu prea am văzut politicieni pregătiți să ducă această bătălie, cea mai importantă, cea cu rezistența „partidului funcționarilor”. Politicienii care ajung șefi în instituții consideră (eronat) că dacă își numesc directorul de la Resurse Umane și își angajează ca șefi de birouri oamenii lor (fără să conteze cum sunt pregătiți și fără să se completeze pentru un set de politici publice de implementat), au rezolvat totul. Nu au rezolvat nimic, dimpotrivă, au dat un semnal al politizării hei-rupiste, echivalent cu ideea că orice compromis este permis, fară politici publice.
[RL] Mi-e foarte clar că atunci când te referi la sectorul terțiar, ca indicator de dezvoltare, tu te referi mai ales la ponderea servicilor publice în PIB. Bineînteles, sunt și eu conștient că ponderea servicilor publice în procentul participării serviciilor la realizarea PIB-ului reflectă caracterul și structura dezvoltării economiei, dar proporțiile nu cred că sunt reale. Poate ai timp să revezi acest articol de fond. Conform Raportului despre Integritatea achizițiilor publice în sud-estul Europei, lansat de Platforma regională de parteneriat public-privat pentru bună guvernare (R2G4P), din care face parte și Societatea Academică din România, se vede clar care este dimensiunea risipei despre care vorbeam.
[HB] Sunt șocat cât de bine reflectă acest raport chiar realitățile din instituțiile publice: supraevaluarea prețurilor contractelor, caiete de sarcini adaptate pentru calificarea specifică a unei anumite firme, chiar conflictul de interese în procesul de licitație, astea sunt cele mai întâlnire cauze ale costurilor ridicate în sectorul public și chiar ale risipei.
[RL] Este evident ca în țările cu dezvoltare este peste medie, unde nivelul corupției este mic iar ponderea serviciilor publice eficiente este direct proportională cu satisfacția populației (vis-a vis de rolul statului în viața cetățenilor), acolo poate fi justificat numărul mare de funcționari publici. De asemenea, acolo unde sectorul privat nu are acces la exercitarea unor servicii în interes public, e vorba de sectoarele (semi)monopoliste, ponderea celor ce reprezintă guvernul este justificat sa fie mare. Dar aceste exemple nu sunt valabile pentru noi. Sunt nenumărate domenii în care structurile ministeriale de la noi sunt dublate de agenții naționale, care, la rândul lor, au zone întregi de responsabilitate care se suprapun cu activități specifice structurilor regionale sau locale. De asemenea, cred că doar la noi statul de funcții poate fi justificat prin organigrame umflate cu posturi fictive, care nu se ocupă niciodată, care nu sunt niciodată trecute în bugetele salariale, care umflă organigramele doar pentru ca sa creeze ierarhii pompoase și puțin eficiente.
[HB] Să încercăm un calcul Într-un județ se află administrațiile locale, la care se adaugă societățile lor comerciale, plus instituțiile și serviciile publice deconcentrate și instituțiile regionale sau aparținând administrației centrale. Doar în cea de-a doua categorie (deconcentratele si regionalele) se află peste 30 de instituții, cu sute de angajați, în fiecare județ. Plus toți funcționarii din administrațiile locale și societățile subordonate. Ei bine, per total, în toate aceste instituții, într-un județ mediu, se află 10 mii de funcționari, în total, din care o mie sunt cei din pozițiile de conducere ale celor până la 200 de structuri (primării, plus administrații de instituții deconcentrate, plus societăți comerciale). Rezultă că în fiecare instituție se află între 3 și 5 funcționari cheie, numiți sau cu „spate” politic. Aceștia sunt cei care produc politicile publice greșite, produc risipa, cum spui tu. Pentru că pur și simplu nu știu să lucreze cu „partidul funcționarilor”.
[RL] Am mai discutat despre organizarea pe clanuri, din multe zone ale instituțiilor ce trăiesc din banul public.
Pentru că riscul global al dezinformării este primul ca gravitate pe termen scurt, iată că apelăm la știri relevante, care merită interpretate. În weekend, e timpul pentru noua selecție de titluri ale săptămânii care se încheie.
În plină vacanță, se naște o polemică de vară, înainte cu un an de alegerile locale. Sunt semne ale unei posibile revalorizări de care primarul Timișoarei beneficiază, în comunicarea publică a ultimei luni. De aici se naște conversația, chiar de ziua Timișoarei, un moment când polemica poate fi receptată în mai multă liniște, cu răbdare pentru argumente și analiză.
Pentru că riscul global al dezinformării este primul ca gravitate pe termen scurt, iată că apelăm la știri relevante, care merită interpretate. Iată selecția de titluri din această perioadă, pe care vi le propun.
Acest site folosește cookies pentru a asigura cea mai bună experiență de navigare. Prin continuarea navigării ești de acord cu Politica de confidențialitate a site-ului.