Pentru că riscul global al dezinformării este primul ca gravitate pe termen scurt, cum este considerat în dezbaterile Forumul Economic Global de la Davos din acest an, devine important să apelăm la știri relevante, care merită interpretate. Iată selecția de titluri din această perioadă, pe care le propun pentru interpretare.
Pentru că riscul global al dezinformării este primul ca gravitate pe termen scurt, cum este considerat în dezbaterile Forumul Economic Global de la Davos din acest an, devine important să apelăm la știri relevante, care merită interpretate. Iată selecția de titluri din această perioadă, pe care le propun pentru interpretare.
[ 21 ian 2024 – sapt.3 ]
Fala – cea mai puternică trăsătură din AND-ul timișorenilor
Vasile Ernu a beneficiat de o finanțare Energie! Burse de creație, în în cadrul TM2023, când a studiat tema: „Infrastructura şi cultura alternativă a orașului Timișoara. Cum infrastructura poate deveni culturală şi felul în care ea poate ajuta dezvoltarea orașului.”
A publicat intepretările sale rezultate din studiul acestei teme aici: https://iscoada.com/blog/infrastructura-si-cultura-alternativa-a-timisoarei/
Vin la zi. Astăzi regăsim un comentariu semnat de Ernu în care se interpretează evenimentul în care a fost în centrul atenției Maia Sandu, în acest weekend. Scriitorul și criticul social Vasile Ernu afirmă că primarul Dominic Fritz și-a acordat campania electorală pe tonalitatea cea mai profundă a comunității timișorene – răsfățul falei bănățene. Premiul acordat pentru Maia Sandu răspunde nevoii de fală a timișorenilor, afirmă Ernu, și vectorizează corect prima șansă în viitoarele alegeri locale pentru actualul primar. Are dreptate?
Comentariul este aici: https://www.facebook.com/vasile.ernu/posts/pfbid0yVozbFhguLRbdecHaQTAnYfHZLdbX2jQ6DMhNPUz8FRgFezSRy6ddwNYZVYdSoDNl
China – geopolitica multipolară
China și-a oficializat obiectivele de politică externă în 9 ianuarie, la conferința diplomatică pe care ministrul de externe chinez Wang Yi a susținut-o cu corpul diplomaților chinezi. Le-a oferit practice liniile prin care se va afirma strategia geopolitică a Chinei în 2024. Este vorba despre responsabilitățile de țară și putere majoră responsabilă ale Chinei, într-o lume multipolară, după cum afirmă puterea politică a statului chinez, post-dialog americano-chinez de la San Francisco 2023.
După lumea bipolară din timpul războiului rece au urmat anii unipolarității leadership-ului american. A urmat o afirmare accelerate a Chinei la începutul secolului 21, care a contribuit masiv la fărâmițarea unei imagini de lume unipolară, creditând multipolaritatea geostrategică contemporană mondială. Este o tendință de urmărit.
Știrea aici: https://canal33.ro/diplomatia-made-in-china/
Încă de la începutul lui decembrie, existau avertizări timpurii despre protestele fermierilor pe website-urile antisistem din Ro (website-uri utilizate pentru dezinformare de autori care își ascund identitatea)
Dezinformările prin pagini de social-media și website-uri cu aparență de normalitate sunt masive, în mediul online de limbă română. Hotnews notează că „Publicația Misreport a identificat nu mai puțin de 19 site-uri și pagini de Facebook care postează propagandă sau conținut fals favorabile AUR. Materialele sponsorizate au avut în 2023 nu mai puțin de 15.700.000 afișări pe Facebook.”
Mi-a atras atenția un titlu de știre de pe unul dintre aceste site-uri de propaganda mascată, din 4 decembrie 2023 – „Am prioritizat Ucraina până când am ajuns să ucidem economia României”. Atenţie la revolta companiilor româneşti/fermierilor români, care vine din spate!
Nu cred că Forumul Economic Mondial de la Davos dezbate întâmplător subiectul dezinformării, ca risc major pe termen scurt. Iată că inclusiv mediul online din România este grav impactat prin campanii de dezinformare. Efectele politice ale dezinformărilor în 2024 vor fi mai mari decât oricând. Tehnicile de manipulare prin propagarea masivă de mesaje false (de ordinul milioanelor de afisări și urilizatori impactați) vor produce modificări generalizate ale percepțiilor, atât pentru userii onești, conectați la știri, dar și pentru comentatori, influenceri și chiar politicieni. Toți cei cu conturi de social-media se vor afla în acest vârtej. Mintea noastră nu va mai fi la fel peste un an, din această cauză.
Deepfake cu premierul britanic
Și iată un test de piață care demonstrează cum se calibrează campaniile de dezinformare ce vor urma în acest an electoral. Peste 100 de reclame video deepfake în care este imitat premierul britanic Rishi Sunak au fost promovate cu bugete plătite în Facebook, de câteva săptămâni. Impact: 400 de mii de persoane.
Știrea aici: https://www.theguardian.com/technology/2024/jan/12/deepfake-video-adverts-sunak-facebook-alarm-ai-risk-election
Trei partide la egalitate?
Datele primului sondaj național pe acest an arată tendința de scădere a PSD și creștere a AUR. Tripodul este cea mai instabilă structură – subliniază Palada, citând din Dune (vezi min 6.09).
Știrea aici: https://www.youtube.com/live/RMf74pGLrSs?si=LV4rwdzWyzD76IRm&t=369
Comasare totală?
Președintele CJ Timiș avansează o ipoteză incredibilă, a comasării totale: parlamentare, locale și turul I al prezidențialelor într-o singură zi (aici știrea https://expressdebanat.ro/comasare-extrema-de-ce-sa-nu-avem-parlamentare-locale-si-turul-i-al-prezidentialelor-intr-o-singura-zi/ )
Adriana Săftoiu analizează toate variantele de comasare și spune că nu crede în opotunitatea lor. Are argumente ce stau în picioare.
Știrea aici: https://www.youtube.com/live/RMf74pGLrSs?si=LV4rwdzWyzD76IRm&t=369
Președinte manager?
Acesta este comentariul pe marginea conferinței de presă maraton susținută de Emanuel Macron, că nuanțele în care președintele a comunicat i-au evidențiat o latură de președinte manager pentru un start-up nation. Tema renașterii unei națiuni este foarte curajoasă în discursul politic.
Știrea aici: https://www.rfi.ro/special-paris-163281-franta-emmanuel-macron-este-postura-unui-presedinte-manager-pentru-un-start
Care este de fapt revendicarea unică a fermierilor de la demonstrațiile din toată Europa?
Răspunsul se poate încadra în această explicație: principala nemulțumire este creșterea costurilor de business, cu particularități specifice fiecărei țări, explică Panorama. Ce ne facem cu plierea narativelor rusești exact în rețeaua de afirmații din familia acestei teme?
Știrea aici: https://panorama.ro/proteste-fermieri-transportatori-europa-extremisti/
Cinci triburi politice care descriu agenda de interese pentru publicul European
Schimbările climatice, turbulențele economice, imigrația, pandemia și războiul din Ucraina – acestea sunt temele care delimitează cele cinci triburi politice în electoratul european, după cum indică cel mai recent sondaj publicat de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR) – realizat în 11 țări care grupează 75% din popuația europeană (Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Italia, Polonia, Portugalia, România și Spania, plus Regatul Unit și Elveția).
ElConfidencial.com îl citează pe Michel Houellebecq: „Nu ne vom trezi într-o lume nouă. Va fi aceeași lume, dar ceva mai rea”.
Știrea aici: https://adevarul.ro/stiri-externe/europa/cele-cinci-triburi-care-vor-domina-alegerile-din-2332308.html
Plus https://www.elconfidencial.com/mundo/2024-01-18/eje-izquierda-derecha-movilizacion-voto-elecciones-europeas-migracion-clima_3812997/
O idee marca Mircea Geoană – un stagiu de 6 – 12 luni în posturi cheie din instituții publice, în care să vină buni profesioniști, ca asumare a unui serviciu public benevol, pentru a produce o schimbare pe care clasa politică actuală nu o poate produce.
De unde să vină acești profesioniști? Din antreprenoriat, sau din mediul privat, ori multinaționale, ori din zone profesionale liberale, din țară sau diaspora, probono, ca să producă o schimbare pe care clasa politică actuală nu o poate produce. Poate fi schimbată din interior o clasă politică ce se reproduce cu toate defectele și neîmplinirile pe care le are, aducând „importuri” temporare de oameni buni profesioniști și loiali interesului public?
Replica la minutul 58.30: https://youtu.be/LUen3TNl7Kc?si=bwpkJu7iAbyYIkRs&t=3510
__________________________________
[ 14 ian 2024 – sapt.2 ]
Un partid democrat de centru?
Sau o alianță centristă cu abordare asumată pe culoarul de mijloc între dreapta și stânga? Oare asta așteaptă o majoritate a alegătorilor români?
Nu s-a mai auzit de mult timp o scală de autopercepție a poziționării ideologice în electoratul românesc. Iată că recentul sondaj CIRA avansează o astfel de proiecție, în care „centriștii” sunt pe primul loc (29%), față de cei se identifică la stânga (13%) sau la dreapta (14%) – cu 44% NS/NR. O distribuție de șoc, dar și relativ discutabilă – pentru că sondajul nu a identificat explicit și nu a precizat prin enunțul întrebării ce se înțelege prin opțiunea politică de stânga sau de dreapta.
Ar fi foarte interesant de aflat cine a comandat un astfel de sondaj.
Să rămânem la sondaje.
Iată – cel mai consolidat tablou al datelor de măsurare ce estimează intențiile de vot din țările UE, oferit de politico.eu, arată că ascensiunea din 2023 a ultranaționaliștilor francezi (Rassemblement National, acronimat RN, fostul Front Național fondat de Jean-Marie Le Pen, vezi https://www.politico.eu/europe-poll-of-polls/france/ ) l-a pus în mișcare pe președintele republicii. Macron a desemnat în această săptămână un nou prim-ministru, cel mai tânăr din istoria Franței. Acesta, fost socialist, a devenit un reformist destul de popular și a trecut prin portofoliul educației cu măsuri tranșante împotriva derivei discriminării pozitive religioase, interzicând abaya musulmană în şcoli.
Știrea este că Franța se pregătește de alegerile europarlamentare cu măsuri politice de forță, prin formarea unui nou guvern, condus de un premier care concentrează opțiuni majoritare provenite și din centru-dreapta și din centru-stanga.
Știrea aici: https://romania.europalibera.org/a/premier-francez-gabriel-attal/32767259.html
Cine crește, cine scade?
2024 nu este un an politic simplu. PSD și PNL sunt în ușoară descreștere în intențiile de vot estimate prin sondaje, în timp ce AUR crește permanent (vezi https://www.politico.eu/europe-poll-of-polls/romania/ ). Alegerile europarlamentare și cele locale vor oferi un context perfect pentru ca AUR să își mobilizeze cu succes simpatizanții, către obiectivul situat la cota celor 51% din mandatele parlamentare ce se vor desemna în ultima etapă a acestui an electoral. Desigur, miza confruntării politice din acest an, pentru AUR, este una de accelerare a polarizării și de hipermobilizare a electoratului său potențial, în timp ce partidele ne-contestatare, de sistem, sunt îngrijorate și iau măsuri pentru mobilizarea electoratului propriu în ziua votului.
Aceasta este explicația unei eventuale decizii de comasare a localelor cu prezidențialele. Oamenii lucizi din partide sunt conștienți de nevoia obiectivă a PSD și PNL de a lua inițiativa în duelul electoral pentru parlamentarele 2024 cu ajutorul noului președinte ales, o locomotivă politică ce promite să ofere un sprijin neprețuit pentru obținerea unei majorități PSD – PNL și blocarea AUR în alegerile generale de la finalul anului.
Nu cred în varianta unui dezacord fundamental cu privire la un candidat unic, în afara căruia PSD și PNL nu vor reuși să decidă comasarea localelor cu prezidențialele. Oamenii lucizi din cele două partide știu că importantă este majoritatea parlamentară, pe care vocea noului președinte ales ar avea legitimitatea să o ceară, astfel încât, indiferent cine va câștiga prezidențialele, candidatul unic sau unul dintre candidații din partea PSD ori PNL, acela va fi cel care va desemna următorul prim-ministru. El va reseta jocul pentru parlamentare.
Temele de la Davos
Dincolo de teoriile conspiraționiste legate de evenimentul anual de la Davos (precum este cea care spune că Klaus Schwab e cel care prin Forumul de la Davos conduce lumea), Forumul Economic Mondial organizat în localitatea elvețiană nu este chiar o șuetă a miliardarilor lumii. Este mai ales o scenă de pe care se lansează teme importante și reale care descriu schimbările globale. Adică se scrutează viitorul, cu datele și instrumentele de analiză ale prezentului.
În acest an, temele semnificative ce vor fi propuse la Davos au rezultat din raportul Global Risk Report 2024, un studiu prezentat la Londra în vederea Forumului Economic Global de la Davos, redactat de Zurich Insurance Group și Marsh McLennan, care se bazează pe opiniile a peste 1.400 de experți mondiali în risc, factori de decizie și lideri din industrie, chestionați în septembrie 2023.
Cele două teme: 1. Dezinformarea – primul risc global, pe termen scurt 2. Schimbările climatice – risc global pe termen lung.
Levierul comunicațional
Nu-ți aduce anul ce-ți poate aduce ceasul, cum se spune. Aici este vorba de Klaus Iohannis.
Nimeni nu mai înțelege nimic din turbionul care s-a format de câteva zile pe scena politică românească (și chiar europeană). Totul a pornit de la anunțul pe care l-a făcut Charles Michel în weekend. Acesta a anunțat că-și va părăsi postul de președinte al Consiliului European în data de 16 iulie, cu mai mult de șase luni înainte de termen, pentru a prelua postul de europarlamentar, pe care nu se îndoiește că-l va obține în scrutinul europarlamentar din 9 iunie. Surse bine informate spun că „Michel a acționat rapid pentru a se poziționa cap de listă liberală francofonă în alegerile europene, pentru a-l îndepărta astfel pe Didier Reynders, actual comisar european al Justiției.” Odată deschisă nominalizarea unui alt titular pentru președinția Consiliului European, prima opțiune de înlocuitor este Viktor Orban, premierul Ungariei. Regulamentul de funcționare al Consiliului prevede, la articolul 2.4, că președintele instituției este înlocuit de președintele sau de prim-ministrul statului care deține în acel moment președinția rotativă a Consiliului de Miniștrii UE. Adică Viktor Orban. O eventualitate indezirabilă pentru instituția politică europeană numită Consiliul European. Din acest blocaj, apare ca derivată dezbaterea unei alternative pentru nominalizarea ca președinte al Consiliului European. Trimiterea este la Klaus Iohannis.
Nu este nimic cert până după 9 iunie 2024, data scrutinului europarlamentar ce va fi organizat la nivelul celor 27 de țări membre ale UE. Dar s-a deschis o posibilitate.
Devine evident că o fereastră de oportunitate specială ar fi produsă de această plecare anticipată din mandatul de președinte al României, grăbită prin nominalizarea la președinția insituției europene. O oportunitate care ar echivala cu un mega-levier comunicațional pentru PNL, dacă va fi jucat cu adevărat profesional. Un levier util nu doar pentru PNL, ci și pentru mai mulți actori politici ai scenei interne, bănuiți la ce mă refer.
Știrea aici: https://www.rfi.ro/politica-163066-klaus-iohannis-consiliu-european-falca-mandat-cinci-ani
Angajarea politică a culturii în 2023, la Timișoara
Am aflat dintr-un interviu acordat de primarul Timișoarei, de curând, că prima reușită esențială în anul Capitalei Europene a Culturii TM2023 este implicarea a peste 3.000 de voluntari în organizarea și derularea programului din anul special 2023. În plus, a doua reușită semnalată de primar a fost saltul semnificativ de la 300 la peste 800 de parteneri culturali cu care primăria a cooperat în programul anului special 2023.
Înainte de 2016, înainte de anunțarea nominalizării Timișoarei pentru Capitală Europeană a Culturii 2021, am găsit argumente în favoarea nominalizării Timișoarei. Mai știam doar trei-patru timișoreni care chiar credeau că Timișoara are șanse. Mai apoi, după anunțul din septembrie 2016, s-au exprimat public multe voci entuziaste față de reușita nesperată. Cu tot entuziasmul, nimeni însă nu-și putea imagina pe atunci că programul pe care Timișoara îl va susține în anul capitalei culturale europene va fi susținut de peste 800 de parteneri. Poate 50, ori chiar 100 de operatori, ne puteam imagina așa ceva, dar cifra de 800 vine din altă galaxie.
Primăria Timișoara, prin Centrul de Proiecte, a implemetat o strategie de masificare a calendarului capitalei europene a culturii. Fiecare grup cultural sau actor independent care a avut o idee a fost inclus în program, cu excepții neglijabile. Creșterea de la 300 la 800 de parteneri, chiar pe parcursul derularii agendei culturale TM2023, a însemnat o asumare decisă a dechiderii porților pentru finanțarea tuturor ideilor, venite din partea tuturor grupurilor active, formate mai ales din tineri. Consiliul Județean, într-o relativă opoziție cu strategia primăriei, a optat pentru altă manieră de lucru și a susținut proiecte de maximă vizibilitate (de exemplu expo Brâncuși, Brauner, ori festivalurile Flight sau Codru), vizând mai ales un succes de public major. Care s-a obținut (peste 100 de mii de vizitatori la expoziția Brâncuși).
Beneficiarii miilor de evenimente organizate de cei peste 800 de operatori culturali incluși de Primăria Timișoara în agenda anului 2023 au simțit zi de zi o ofertă foarte bogată. La fel, publicul evenimentelor majore susținute prin agenda CJT a reacționat foarte bine.
După încheierea anului 2023, la începutul lui 2024, se poate spune că angajarea politică a culturii în 2023 a fost deplină, primarul Fritz urmând să culeagă din plin roadele manierei în care a impus o strategie de integrare a sutelor de grupuri și parteneri culturali în agenda finanțată prin Centrul De Proiecte. La acest nivel de masificare a unei agende culturale, nimeni nu mai crede că a fost timp de analiza calității și trierea obiectivă a proiectelor propuse, este evident că nu a mai fost timp și nici nu s-a mai pus problema unei prioritizări a proiectelor pentru finanțare și pentru includere în agenda oficială TM2023. Fiecare idee a fost bine primită și finanțată. Efectul electoral al acestei masificări a agendei culturale TM2023 se va vedea în 2024, mai ales la localele din septembrie.
Știrea aici: https://www.rfi.ro/cultura-163012-primarul-timisoarei-dominic-fritz-dupa-capitala-culturala-mi-fi-dorit-ca-romania-sa
Ce rămâne după 2023?
Fără dubii, la finalul anului capitalei europene a culturii TM 2023 ne rămâne impresia unei mari densități a ofertelor culturale, dar și senzația unei foarte amare neîmpliniri în privința spațiilor pentru evenimente, pe care administrația locală sau centrală nu a reușit să le realizeze nici măcar pentru un oraș care este desemnat din România o dată la paisprezece ani să fie centrul cultural al Europei.
Aș semnala, în mod subiectiv, că expoziția permanentă Silviu Orăvitzan, situată în spațiile Muzeului Național al Banatului, la Bastion, este un reper stălucitor, care situează de acum Timișoara în geografia culturală europeană de primă vizibilitate, de la estul la vestul continentului.
Istoria imită ficţiunea?
Mi-am realizat cercetarea doctorală la UVT, pe domeniul științelor politice, beneficiind de condiții excepționale. Simt că am o mare datorie de recunoștință față de comunitatea universitară din UVT, în care m-am format ca analist, pentru că mi-a facilitat în mod unic această realizare. Am avut șansa să fiu coordonat de un maestru plin de deschidere și care mi-a oferit mult din cunoașterea sa, profesorul Robert D. Reisz, iar în plus am mai beneficiat de un ghidaj valoros și din partea altor profesori universitari, care mi-au arătat ce înseamnă dăruirea și puterea de înțelegere și comunicare, profesorii Adriana Babeți și Silviu Rogobete. Am avut și șansa de a deschide, pentru prima dată în cercetarea de la noi, un domeniu specific de analiză și cunoaștere, situat în aria hibridă a studiilor culturale, la intersecția dintre științele politice, sociologie și literatură. Aceste condiții mi-au permis să aduc în domeniul cercetării științelor politice un prim text original în limba română ce propune o metodă calitativă de analiză a discursivității din operele literare contemporane de ficțiune politică (am publicat și o lucrare în volum, ca versiune publică a tezei, se găsește aici: https://www.libris.ro/fictiuni-politice-in-societatea-globalizata-TRO978-606-749-450-1–p13326802.html). Am avut șansa să și inovez, îmi place să cred, prin modelarea metodologică a conceptului de operator politic din enunțul discursiv, concept preluat și adaptat după Michel Foucault.
În etapa elaborării componentei practice a doctoratului, marea mea bucurie a fost să triez și să analizez lucrări majore ale scriitorilor contemporani premiați cu Nobel sau cu alte mari premii literare binecunoscute (Miguel de Cervantes Prize, Prix Goncourt, Sonning Prize, The International IMPAC Dublin Literary Award, The Man Booker Prize, Premio Planeta de Novela, ș.a.). Așa cum a remarcat unul dintre profesorii cu care am lucrat, doctoratul meu a fost o nesfârșită plăcere a lecturii, lista scurtă de texte în care am aplicat modelul operatorului de putere în analiza de discursivitate fiind o colecție de rafinamente ale romanului politic contemporan (Complotul împotriva Americii / Philip Roth, Povestea slujitoarei / Margaret Atwood, Sărbătoarea ţapului / Mario Vargas Llosa, Toamna patriarhului / Gabriel Garcia Marquez, Leagănul respiraţiei / Herta Muller, Ziua Opricinicului / Vladimir Sorokin, Numărul zero / Umberto Eco, Supunere / Michel Houellebecq, Tărâmul făgăduinţei / Chris Abani, Nimeni alături de mine / Nadine Gordimer, Copiii din miez de noapte / Salman Rushdie, Zăpada / Orhan Pamuk).
Vin acum la zilele noastre. O relatare de azi din Frumentarius face trimitere la un articol din The Paris Review semnat de un publicist și scriitor care a debutat cu un prim volum în 2020 (Such Good Work), care a publicat mai apoi, în 2023, un text ce explorează cultura ucraineană (Calling Ukraine). Articolul din The Paris Review relatează o vizită pe care acest tânăr autor de romane ale culturii și politicii contemporane a realizat-o acum doi ani la sediul CIA din Langley, unde a fost invitat să vorbească cu un grup de scriitori de toate nivelurile, organizat sub numele de Invisible Ink. Cei mai mulți dintre acești scriitori erau specializați în distopii (genul științifico-fantastic în care se proiectează viitorul distopic), biografii politice ficționale sau bloguri, nu scriau niciunul romane de spionaj. Articolul din The Paris Review este într-o notă ironică, dar conține observații de profunzime, oprind speculațiile prin concluzia că „nu poate fi ceva mai plictisitor decât să scrii despre secretele de la Langley”.
Găsesc că e relevant pentru subiectul analizei textelor literare de ficțiune utopică sau distopică acest articol despre un misterios grup de scriitori invitați ocazional să dezbată despre ce se poate scrie și despre ce nu se poate scrie în romanele politice (sau, altfel spus, ce este de scris cu cerneală invizibilă, Invisible Ink). Este vorba și despre libertatea scrisului, dar și despre interesul tot mai extins al publicului în legătură cu teoriile conspirației (în care se împletesc adevăruri și multe interpretări speculative, dar care pot atrage consecințe reale pe principiul mitologic al profețiilor autoîmplinite), tot mai dezbătute în social-media. Acest interes este îndreptățit, pe bună dreptate, pentru că totul este despre limbaj și dialog, în esență.
Aduc aici și paragraful cu care se deschide lucrarea „Ficțiuni politice în societatea globalizată”, un citat din Michael Hanne, util pentru că formulează întrebarea centrală despre rolul literaturii și al scriitorilor în lumea de azi, în gândirea umană și schimbarea socială, mult mai avansat decât suntem obișnuiți să credem:
„Istoria imită ficţiunea?
Poate un roman să provoace revolte, să declanșeze un război, să elibereze iobagi sau sclavi, să rupă căsătoriile, să conducă cititorii la sinucidere, să închidă fabrici, să provoace schimbări legislative, să modifice alegeri sau să servească drept armă într-o luptă națională sau internațională?
Este uneori destul de dificil de spus care dintre secvenţe este mai bizară: romanul lui Rushdie, Versetele Satanice, ori unul sau altul dintre evenimentele produse după publicarea acestui roman, cele care s-au derulat pe parcursul a peste cinci ani, cunoscute drept „Afacerea Rushdie”. Aici sunt incluse demonstraţii publice de furie ale celor din comunităţile de imigranţi musulmani din Marea Britanie, cererea mai multor guverne din ţări islamice pentru interzicerea cărţii, revoltele din India şi Pakistan, în care au fost ucise zeci de persoane, emiterea declaraţiei religioase formale de către ayatolahul Khomeini împotriva lui Rushdie şi a romanului său, recompensele propuse de către organizaţii iraniene şiite pentru uciderea lui Rushdie şi refugierea imediată a scriitorului sub protecţia poliţiei.” – Michael Hanne / The Power of the Story: Fiction and Political Change.
Știrea despre scrisul cu cerneală invizibilă, aici: https://www.frumentarius.ro/p/lectura-de-duminica-invisible-ink
__________________________________
Pentru că riscul global al dezinformării este primul ca gravitate pe termen scurt, iată că apelăm la știri relevante, care merită interpretate. În weekend, e timpul pentru noua selecție de titluri ale săptămânii care se încheie.
Pentru că riscul global al dezinformării este primul ca gravitate pe termen scurt, iată că apelăm la știri relevante, care merită interpretate. În weekend, e timpul pentru noua selecție de titluri ale săptămânii care se încheie.
Pentru că riscul global al dezinformării este primul ca gravitate pe termen scurt, iată că apelăm la știri relevante, care merită interpretate. Iată selecția de titluri din această perioadă, pe care vi le propun.
Acest site folosește cookies pentru a asigura cea mai bună experiență de navigare. Prin continuarea navigării ești de acord cu Politica de confidențialitate a site-ului.