EȘTI AICI:
Artă & Cultură

Artă & Cultură

„ Că a trebuit să avem măști și să păstrăm distanța, aici a fost puțin mai dificil, pentru că sunt spectacole în care apropierea fizică chiar e necesară. Cu masca a fost o provocare, pentru că emiterea sunetului e alta când ai mască. Dar, atunci când gândești pozitiv și ai oameni în jurul tău care fac cu pasiune această meserie, nu o mai vezi ca pe o piedică, ca pe un obstacol, nu mai e așa de dificil. În plus, știi foarte bine că este pentru protecția celor din jur și a ta. Accepți și mergi mai departe. E ca și cum ar trebui să porți un cojoc într-un spectacol pe care îl joci vara.”

„Cine are un ochi format și-ar da seama că fac parte din acea generaţie 68 şi după felul în care îmi arată freza, după felul în care mă îmbrac şi vorbesc dezinvolt. Ne recunoaştem uşor foştii hipioți de pe Bega, vai de tinereţile noastre. O spun cu umor şi detaşare. Dar ştiu că asta face parte din mine: o anume sensibilitate, ca şi gustul pentru un tip de literatură, muzică sau film.”

Scriitorul Dorin Tudoran, unul dintre rarii contestatari din interior ai regimului comunist, emigrat mai apoi în America alături de soție și fiu, acum 35 de ani, este unul dintre modelele culturii române și ca poet și ca model etic. Despre premiata cu Nobel din acest an, Louise Glück, despre memoria tatălui poet, despre filonul familial al răzvrătirii, dar și despre căderea sau supraviețuirea visului american, pasiunile și energiile consumate în politică, despre trecerea de la poezie la roman, despre inspirație și ratare, ori despre poezia proaspătă, toate sunt povestite lent de Dorin Tudoran, în cadrul dialogul prilejuit de FILTM 2020. La final, vocea poetului recită două poezii, una mai veche, alta mai nouă.

2020 e un an al vieții. Al visurilor, al regăsirilor, al speranței, al compasiunii, al unei umanități ce pare mai puternică și de neschimbat în datele ei fundamentale. Iar literatura e o astfel de dată. Să o sărbătorim!

Despre premiera acestui weekend,  de pe scena TNT

„E Homer, e o provocare, e vers, destul de greu de asumat și de transmis cu claritate mai departe, e provocator pentru actori. Pentru mine, cel puțin, vorbesc în numele meu, să ținem și să captăm atenția astăzi, în 2020, cu un text de Homer, e o provocare. Dar e categoric o bucurie și o așteptare să ne întâlnim cu publicul și să fim din nou pe scenă, în condiții de siguranță sanitară, desigur, prevăzute de lege, categoric că nu se poate altfel. Dar să ne întâlnim, totuși, față în față, pentru că energia aceea lipsește, energia dintre public, actor, spectator, eu cred că e vitală. ”

„Timpul de acum curge mult mai repede, oamenii își iau ficțiunea din alte ”rezervoare” – din video, din jocuri, din gagdeturi, din noile tehologii. Cred că e ceva periculos. Și mai cred foarte tare că avem o nevoie vitală de literatură – și pentru sufletul nostru, și, e o bătălie mare acum aceasta, pentru a încetini timpul.  Ca să gândim bine, profund, avem nevoie de timp, de mult timp; literatura e (și) o excelentă pedagogie despre virtuțile lentorii.”