E neamţ cu acte în regulă, e tânăr şi a cucerit Timişoara la recentele alegeri locale. Am stat de vorbă cu primarul ales al Timişoarei, Dominic Fritz, despre cum vede el dezvoltarea acestui oraş al Revoluţiei, despre salvarea Capitalei Culturale Europene a României, despre ce trebuie să se schimbe în administraţia locală şi în mentalitatea de primar, şi nu în ultimul rând despre Continental şi poluare.
E neamţ cu acte în regulă, e tânăr şi a cucerit Timişoara la recentele alegeri locale. Am stat de vorbă cu primarul ales al Timişoarei, Dominic Fritz, despre cum vede el dezvoltarea acestui oraş al Revoluţiei, despre salvarea Capitalei Culturale Europene a României, despre ce trebuie să se schimbe în administraţia locală şi în mentalitatea de primar, şi nu în ultimul rând despre Continental şi poluare.
Dominic Fritz, provocat la conversație de Alina Strugariu
Dominic Fritz, iată, un primar german pentru Timişoara. Mulţi vorbesc încă despre alegerea pe care au făcut-o timişorenii. Au trecut câteva zile de la alegeri şi aţi avut timp să faceţi o analiză. Ce aţi spune acum: a câştigat “neamţul”, ca expresie a seriozităţii întipărită în mentalul multora, a câştigat dorinţa timişorenilor de normalitate, de bun-simţ, de empatie, a fost un vot contra? Care este concluzia astăzi?
Nu cred că există un singur motiv pentru această victorie. Au fost aproape 50.000 de voturi pentru mine şi cred că fiecare vot exprimă o altă părere, o altă dorinţă, dar totuşi poate sunt câteva lucruri generale care s-ar putea spune. Pe de-o parte, cred că timişorenii au votat pentru un alt stil în politică, pentru un alt tip de politician. Cred că s-au săturat de un stil politic care se izolează de părerile oamenilor, care nu se consultă cu nimeni, care nu ascultă nici specialiştii, nici cetăţenii. Şi au votat pentru o altă formă de a face politică. În acelaşi timp, cred că au votat şi pentru o anumită viziune a Timişoarei. Eu nu consider că rezultatul este neapărat unul doar pentru mine ca persoană, ci pentru viziunea despre care am vorbit în campanie, o viziune a unui oraş în care cartierele joacă un rol mult mai mare, un oraş european, care se deschide către Europa din nou, care afirmă identitatea ei europeană. Şi bineînţeles că propria mea poveste este o parte a acestei afirmaţii şi mă bucur foarte mult că într-o majoritate atât de copleşitoare timişorenii…
… au spus DA pentru Dominic Fritz.
Au spus da, exact. Şi poate, adică îmi dau seama acum, cu aceste discuţii la nivel naţional, că poate că pentru timişoreni e mult mai naturală această alegere decât pentru cei care poate nu cunosc Timişoara aşa de bine, pentru că Timişoara a fost şi este şi va fi mereu un oraş multicultural, eu nu sunt primul primar cu un nume german.
Bineînţeles, ne aflăm într-un spaţiu multicultural şi s-a vorbit mult despre asta în aceste zile.
Exact, şi cred că pentru timişoreni, chit că au fost nişte discuţii, şi în campania electorală, naţionalitatea mea nu a fost tema principală de discuţie. Şi acum ţara încearcă să înţelegă. M-aş bucura dacă în acest proces ar înţelege mai bine de fapt ce înseamnă Timişoara, care este experienţa istorică a Timişoarei, care sunt valorile Timişoarei şi cum sunt ele exprimate prin acest vot.
Ce şi cât a investit Dominic Fritz în această campanie electorală? Sau, mai bine spus, în acest proiect numit Timişoara, pentru că, ştim bine, nu a fost doar o campanie, aţi început de anul trecut, a fost un proces mai lung.
Da, într-adevăr, pentru mine a fost un proces de investit în Timişoara de 17 ani. Nu în Timişoara politică, dar eu, de când am păşit pentru prima oară în acest oraş, am încercat să mă implic şi să contribui cu experienţa mea şi cu tot ce am să construim o comunitate mai sănătoasă şi mai unită. După ce am câştigat nominalizarea internă, în octombrie m-am lăsat de jobul meu şi am făcut asta 100%.
Întrebarea era ce şi cât a investit Dominic Fritz în acest proiect…
Eu m-am lăsat de jobul meu doar ca să fac campanie, am fost ridiculizat pentru asta ca fiind şomer, doar pentru că m-am dedicat 100% acestui proiect. Dar cred că era necesar. Dacă aş fi avut un alt job sau alte dependenţe pe lângă, dacă aş fi fost dependent financiar de altcineva, chiar şi dacă ar fi fost doar un angajator, nu cred că aş fi putut să investesc atât de multă creativitate, libertate interioară şi exterioară în acest proiect.
Primele trei lucruri pe care le-aţi schimba şi veţi face în aşa fel încât să se schimbe în Timişoara?
Da, eu întotdeauna am o ezitare cu această întrebare, pentru că nu am luxul să fac doar trei lucruri sau să încep cu trei lucruri…
Ştiu că sunt multe de făcut, v-am citit şi programul.
Exact, trebuie făcute foarte multe lucruri în acelaşi timp. Cu siguranţă gestionarea crizei sanitare şi pandemia va lua mult timp şi este cumva o prioritate, chit că nu este o prioritate strategică pentru viitorul Timişoarei. Apoi cred că e foarte important să începem destul de repede să punem pe o cale bună, din nou, proiectul Capitalei Culturale, care din păcate acum este într-un haos total, şi unde trebuie neapărat să ne folosim de fiecare lună pe care o mai avem până în 2023.
Apropo de asta, iată, a fost Timişoara – 2021, acum e Timişoara – 2023, unii au spus Doamne ce bine că e aşa, pentru că mai avem timp să ne pregătim. Cum veţi face astfel încât să coagulaţi comunitatea timişoreană în jurul acestui proiect şi cum veţi face mai ales să simtă şi cetăţeanul din Iaşi, şi cel din Constanţa, şi cel din Craiova, din Bucureşti, că trebuie să susţină acest proiect, care e un proiect de ţară? Aţi spus-o şi dumneavoastră, e clar, e Timişoara – capitală culturală europeană, Timişoara reprezentata României. Cum veţi face?
Exact acestea sunt cele două obiective. În primul rând trebuie din nou să coagulăm comunitatea culturală în jurul acestui proiect, trebuie din nou să fie reprezentaţi oameni de cultură din Timişoara, să simtă că au o şansă egală să participe la acest proiect. Trebuie să ne şi întoarcem la BidBook, adică la programul cu care am câştigat acest titlu, şi să analizăm foarte clar ce s-a întâmplat.
Să ne ţinem de el.
Exact. Să vedem ce s-a promis, ce s-a întâmplat şi ce mai trebuie să facem. Şi bineînţeles că şi Guvernul României trebuie să se implice mult mai mult, şi financiar. Toată infrastructura culturală – suntem foarte mult în urmă cu infrastructura culturală și trebuie să definim și mai clar un brand al Timișoarei, adică promovarea Timișoarei în România și în Europa trebuie să fie mai vizibilă. Și cred că asta va contribui inclusiv la acest sentiment, că este un proiect naţional, și nu doar un proiect al Timișoarei.
Pentru că riscul global al dezinformării este primul ca gravitate pe termen scurt, iată că apelăm la știri relevante, care merită interpretate. În weekend, e timpul pentru noua selecție de titluri ale săptămânii care se încheie.
Avem spitale pline, personalul este epuizat şi nu mai e loc pentru a interna “bolnavii COVID”. Sistemul medical dă semne că nu mai face faţă. E acelaşi sistem în care ne-am obişnuit să ni se spună că nu sunt bani, echipamente, condiţii, posibilităţi, voinţă pentru o schimbare din temelii… Cu spitale vechi, cârpite modern pe alocuri şi transformate din mers, mai ales după câte o nenorocire cu răcnet naţional, dar unde acum vrei să fii salvat şi e greu să creezi circuite speciale, pentru bolnavii zilei. Ar putea fi trimişi acasă cu butelia de oxigen şi riscurile aferente. Şi totuşi avem medici buni, interesaţi să ţină pasul cu ce se întâmplă în lume. Nu ne place nici să respectăm reguli, iar 2020 nu este doar un an pandemic, ci şi un an electoral în România. Despre toate aceste lucruri am stat de vorbă cu dr. Virgil Musta, şeful Secţiei de Boli Infecţioase de la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie “Dr. Victor Babeş” Timişoara.
Pentru că riscul global al dezinformării este primul ca gravitate pe termen scurt, iată că apelăm la știri relevante, care merită interpretate. Iată selecția de titluri din această perioadă, pe care vi le propun.
Acest site folosește cookies pentru a asigura cea mai bună experiență de navigare. Prin continuarea navigării ești de acord cu Politica de confidențialitate a site-ului.
