Dominic_Fritz_5AN-1
Dominic Fritz (2020), primar ales al Timișoarei

Dominic Fritz: „Trebuie să ne întoarcem la o mentalitate de respectare a regulilor în Timișoara”

E neamţ cu acte în regulă, e tânăr şi a cucerit Timişoara la recentele alegeri locale. Am stat de vorbă cu primarul ales al Timişoarei, Dominic Fritz, despre cum vede el dezvoltarea acestui oraş al Revoluţiei, despre salvarea Capitalei Culturale Europene a României, despre ce trebuie să se schimbe în administraţia locală şi în mentalitatea de primar, şi nu în ultimul rând despre Continental şi poluare. 

Profil invitat

Nume: Dominic Fritz
Profesie: Politician și primar
Data nașterii: 28 decembrie, 1983
Orașul curent: Timișoara

Dominic Fritz: „Trebuie să ne întoarcem la o mentalitate de respectare a regulilor în Timișoara”

E neamţ cu acte în regulă, e tânăr şi a cucerit Timişoara la recentele alegeri locale. Am stat de vorbă cu primarul ales al Timişoarei, Dominic Fritz, despre cum vede el dezvoltarea acestui oraş al Revoluţiei, despre salvarea Capitalei Culturale Europene a României, despre ce trebuie să se schimbe în administraţia locală şi în mentalitatea de primar, şi nu în ultimul rând despre Continental şi poluare. 

Profil autor

Alina Strugariu
adina-strugariu
Jurnalist și comunicator, pasionată de dezbaterile cetății și de itinerarii biografice

Profil invitat

Nume: Dominic Fritz
Profesie: Politician și primar
Data nașterii: 28 decembrie, 1983
Orașul curent: Timișoara
Ajustează:
  • A  A  A  A  
Ascultă:
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Timp de citire: 12 minute
Autor fotografii: Sofia Băcanu

Dominic Fritz, provocat la conversație de Alina Strugariu

 

Dominic Fritz, iată, un primar german pentru Timişoara. Mulţi vorbesc încă despre alegerea pe care au făcut-o timişorenii. Au trecut câteva zile de la alegeri şi aţi avut timp să faceţi o analiză. Ce aţi spune acum: a câştigat “neamţul”, ca expresie a seriozităţii întipărită în mentalul multora, a câştigat dorinţa timişorenilor de normalitate, de bun-simţ, de empatie, a fost un vot contra? Care este concluzia astăzi?

Nu cred că există un singur motiv pentru această victorie. Au fost aproape 50.000 de voturi pentru mine şi cred că fiecare vot exprimă o altă părere, o altă dorinţă, dar totuşi poate sunt câteva lucruri generale care s-ar putea spune. Pe de-o parte, cred că timişorenii au votat pentru un alt stil în politică, pentru un alt tip de politician. Cred că s-au săturat de un stil politic care se izolează de părerile oamenilor, care nu se consultă cu nimeni, care nu ascultă nici specialiştii, nici cetăţenii. Şi au votat pentru o altă formă de a face politică. În acelaşi timp, cred că au votat şi pentru o anumită viziune a Timişoarei. Eu nu consider că rezultatul este neapărat unul doar pentru mine ca persoană, ci pentru viziunea despre care am vorbit în campanie, o viziune a unui oraş în care cartierele joacă un rol mult mai mare, un oraş european, care se deschide către Europa din nou, care afirmă identitatea ei europeană. Şi bineînţeles că propria mea poveste este o parte a acestei afirmaţii şi mă bucur foarte mult că într-o majoritate atât de copleşitoare timişorenii…

 

… au spus DA pentru Dominic Fritz.

Au spus da, exact. Şi poate, adică îmi dau seama acum, cu aceste discuţii la nivel naţional, că poate că pentru timişoreni e mult mai naturală această alegere decât pentru cei care poate nu cunosc Timişoara aşa de bine, pentru că Timişoara a fost şi este şi va fi mereu un oraş multicultural, eu nu sunt primul primar cu un nume german.

 

Bineînţeles, ne aflăm într-un spaţiu multicultural şi s-a vorbit mult despre asta în aceste zile.

Exact, şi cred că pentru timişoreni, chit că au fost nişte discuţii, şi în campania electorală, naţionalitatea mea nu a fost tema principală de discuţie. Şi acum ţara încearcă să înţelegă. M-aş bucura dacă în acest proces ar înţelege mai bine de fapt ce înseamnă Timişoara, care este experienţa istorică a Timişoarei, care sunt valorile Timişoarei şi cum sunt ele exprimate prin acest vot.

 

Ce şi cât a investit Dominic Fritz în această campanie electorală? Sau, mai bine spus, în acest proiect numit Timişoara, pentru că, ştim bine, nu a fost doar o campanie, aţi început de anul trecut, a fost un proces mai lung.

Da, într-adevăr, pentru mine a fost un proces de investit în Timişoara de 17 ani. Nu în Timişoara politică, dar eu, de când am păşit pentru prima oară în acest oraş, am încercat să mă implic şi să contribui cu experienţa mea şi cu tot ce am să construim o comunitate mai sănătoasă şi mai unită. După ce am câştigat nominalizarea internă, în octombrie m-am lăsat de jobul meu şi am făcut asta 100%.

 

Întrebarea era ce şi cât a investit Dominic Fritz în acest proiect…

Eu m-am lăsat de jobul meu doar ca să fac campanie, am fost ridiculizat pentru asta ca fiind şomer, doar pentru că m-am dedicat 100% acestui proiect. Dar cred că era necesar. Dacă aş fi avut un alt job sau alte dependenţe pe lângă, dacă aş fi fost dependent financiar de altcineva, chiar şi dacă ar fi fost doar un angajator, nu cred că aş fi putut să investesc atât de multă creativitate, libertate interioară şi exterioară în acest proiect.

Dominic Fritz

„Trebuie să definim și mai clar un brand al Timișoarei”

Primele trei lucruri pe care le-aţi schimba şi veţi face în aşa fel încât să se schimbe în Timişoara?

Da, eu întotdeauna am o ezitare cu această întrebare, pentru că nu am luxul să fac doar trei lucruri sau să încep cu trei lucruri…

 

Ştiu că sunt multe de făcut, v-am citit şi programul.

Exact, trebuie făcute foarte multe lucruri în acelaşi timp. Cu siguranţă gestionarea crizei sanitare şi pandemia va lua mult timp şi este cumva o prioritate, chit că nu este o prioritate strategică pentru viitorul Timişoarei. Apoi cred că e foarte important să începem destul de repede să punem pe o cale bună, din nou, proiectul Capitalei Culturale, care din păcate acum este într-un haos total, şi unde trebuie neapărat să ne folosim de fiecare lună pe care o mai avem până în 2023.

 

Apropo de asta, iată, a fost Timişoara – 2021, acum e Timişoara – 2023, unii au spus Doamne ce bine că e aşa, pentru că mai avem timp să ne pregătim. Cum veţi face astfel încât să coagulaţi comunitatea timişoreană în jurul acestui proiect şi cum veţi face mai ales să simtă şi cetăţeanul din Iaşi, şi cel din Constanţa, şi cel din Craiova, din Bucureşti, că trebuie să susţină acest proiect, care e un proiect de ţară? Aţi spus-o şi dumneavoastră, e clar, e Timişoara – capitală culturală europeană, Timişoara reprezentata României. Cum veţi face?

Exact acestea sunt cele două obiective. În primul rând trebuie din nou să coagulăm comunitatea culturală în jurul acestui proiect, trebuie din nou să fie reprezentaţi oameni de cultură din Timişoara, să simtă că au o şansă egală să participe la acest proiect. Trebuie să ne şi întoarcem la BidBook, adică la programul cu care am câştigat acest titlu, şi să analizăm foarte clar ce s-a întâmplat.

 

Să ne ţinem de el.

Exact. Să vedem ce s-a promis, ce s-a întâmplat şi ce mai trebuie să facem. Şi bineînţeles că şi Guvernul României trebuie să se implice mult mai mult, şi financiar. Toată infrastructura culturală – suntem foarte mult în urmă cu infrastructura culturală și trebuie să definim și mai clar un brand al Timișoarei, adică promovarea Timișoarei în România și în Europa trebuie să fie mai vizibilă. Și cred că asta va contribui inclusiv la acest sentiment, că este un proiect naţional, și nu doar un proiect al Timișoarei.

Dominic Fritz

„Am de gând, ca primar – sunt doar un facilitator până la urmă pentru mediul privat, pentru că această inovație trebuie să vină din mediul privat – să facilitez mai multe colaborări, inclusiv cu mediul universitar, și să conturăm cumva acest profil de oraș inovator al Timișoarei. ”

S-au zis multe despre dumneavoastră în această campanie. Așa cum spuneați, de la faptul că ați fi șomer, la faptul că ați fi spion, că ați fi trimisul companiilor germane, că ați fi trimisul doamnei Merkel… Cum vedeți dezvoltarea economică a Timișoarei?

Cred că suntem într-un moment foarte important și dificil pentru Timișoara, tocmai pentru că intrăm acum într-o criză economică, care cu siguranță va avea efecte și aici. Încă suntem un oraș cu un profil manufacturier destul de mare și cred că trecerea, care deja a început, la o economie inovatoare, cu valoare adăugată, prin cercetare și dezvoltare – trebuie apăsat cumva pe ea. Și, tocmai de aceea, am de gând, ca primar – sunt doar un facilitator până la urmă pentru mediul privat, pentru că această inovație trebuie să vină din mediul privat – să facilitez mai multe colaborări, inclusiv cu mediul universitar, și să conturăm cumva acest profil de oraș inovator al Timișoarei. Cred că e important şi să înțelegem clar că atractivitatea Timișoarei pentru investitori depinde și de calitatea vieții pentru angajați, pentru că până la urmă asta a fost una dintre problemele mari, că nu am avut destulă resursă umană în Timișoara și mulți dintre cei care pleacă din Timișoara nu pleacă din cauza banilor, ci pleacă pentru că, nu știu, spitalele nu sunt destul de bune, nu și-au găsit un loc în creșă pentru copilul lor, transportul în comun nu funcționează așa cum trebuie… De aceea, creșterea calității vieții în Timișoara face parte dintr-o strategie mai largă de a deveni un oraș mai atractiv economic. Și, un ultim lucru, cred că Timișoara, ca și Unitate Aministrativ-Teritorială, este mult prea limitată pentru a permite o dezvoltare economică puternică. Trebuie să considerăm toată zona metropolitană din jurul Timișoarei și pentru asta trebuie să și colaborăm cu primăriile. Și, dincolo de asta, trebuie să percepem toată regiunea, până la Arad, ca un singur spațiu economic și să dezvoltăm infrastructura. De exemplu, în privința asta, cred că este necesar un tren metropolitan, ca să ajungă oamenii repede în Timișoara și în satele din jur… Trebuie să ne deschidem cumva mintea și orientarea geografică dincolo de Timișoara pentru o dezvoltare bună. Dar clar Timișoara este motorul.

 

Se va schimba ceva în abordarea primarului, a primăriei, în raport cu marii investitori, fie ei români sau străini? Cu cei germani e clar că veți vorbi pe limba lor.

Da, și cu alții pot. Şi cu francezii pot să vorbesc pe limba lor, și cu ceilalți.

 

Iată, un plus pentru Timișoara.

Da, cu siguranță aș vrea ca oricine care își dorește să investească în Timișoara să găsească un mediu cât mai deschis. Bineînțeles, pe baza unor reguli foarte foarte clare. Adică și asta trebuie să fie clar – nu vrem investitori la orice preț, vrem investitori care contribuie la o dezvoltare sănătoasă a Timișoarei. Nu vrem orice fel de investiții, și tocmai în zona asta de investiții în cercetare și dezvoltare cred că vrem să atragem investitori. Cred că e important şi să ne uităm nu doar la investiții mari din străinătate, ci și la antreprenori autohtoni și la antreprenori mai mici, pentru că până la urmă un ecosistem de antreprenoriat mic e foarte important pentru sănătatea orașului, nu vrem să depindem de doar câteva firme mari și de-abia aștept cumva să dezvoltăm toate aceste lucruri.

 

Apropo de asta, știu că aţi umblat şi ați vorbit mult cu oamenii și cumva în același context vă întreb: cum se va implica primarul în chestiunea Continental? Pentru că știți că sunt mulți timișoreni care reclamă de mulți ani poluarea generată de fabrica de anvelope. Nu știu dacă ați și simțit, dacă ați fost în zonă și ați simțit mirosul de acolo.

Da, e o problemă care trebuie rezolvată și unde văd și o responsabilitate a primarului. Și acum avem, după ce ne-am luptat trei ani, ca USR, pentru o Lege a mirosurilor, avem această lege și asta ne dă o bază legală mult mai puternică pentru a cere anumite soluții tehnice și pentru a amenda efectiv și pentru a trage consecințe dacă aceste soluții nu sunt implementate. Deja este o luptă împotriva acestei legi, de exemplu din partea lobby-știlor de ferme mari, care nu vor să urmărească aceste obligații. Deci rămâne o luptă politică pe care trebuie să o ducem la nivel național pentru Legea mirosurilor și noi să o aplicăm aici în Timișoara.

 

V-am întrebat despre dezvoltarea economică a Timișoarei, v-aș întreba și despre dezvoltarea urbanistică a orașului, pentru că avem un nou Plan Urganistic General la care se lucrează de 10 ani, funcționăm după un PUG vechi, a cărui valabilitate a expirat, a fost prelungită în repetate rânduri, şi sunt voci în oraș care spun că au existat anumite interese pentru ca noul PUG să nu fie aprobat încă, să nu existe reguli clare, stricte. Cum vedeți dezvoltarea urbanistică a orașului? Că vorbeați mai devreme și de zona metropolitană, nu știu dacă ați sesizat cum se construiește inclusiv în localitățile periurbane…

Da, așa este, neapărat trebuie să avem acest PUG nou. Dar nou în ghilimele, pentru că, într-adevăr, noul PUG e de acum 10 ani și asta înseamnă că în momentul în care intră în vigoare…

 

Va fi deja vechi.

Exact. Va fi deja vechi și, pentru că nu mai reflectă realitatea de azi, o să trebuiască să lucrăm la un alt PUG. De fapt, dezvoltarea asta urbanistică trebuie văzută ca o muncă continuă. Adică nu este ceva ce ai o dată, ai PUG-ul și dup-aia mergi și te culci, ci orașul trebuie în continuare să își definească propriul interes, propria viziune de dezvoltare și să o și impună în negocieri cu dezvoltatorii imobiliari. Avem, de exemplu, o problemă în zona mărginașă a orașului, unde avem dezvoltare imobiliară fără să se dezvolte și servicii publice în același ritm și trebuie să cerem mai mult din partea dezvoltatorilor. Asta este o muncă sisifică, cu noul PUG, dar absolut trebuie să intre cel puțin acest PUG acum în vigoare și după bineînțeles că o să și trebuiască să restructurăm tot ce ține de urbanism în primărie, pentru că și acolo sunt niște bube destul de mari. Trebuie să aducem din nou competență și claritate și predictibilitate în tot ce ține de urbanism în primărie.

 

E clar că sunt multe lucruri care trebuie să se schimbe în Timișoara, sunt încă multe lipsuri, începând de la lipsa locurilor de parcare, la transportul public, infrastructura pentru bicicliști, probleme de patrimoniu, din nou sunt foarte multe, reabilitarea clădirilor istorice, revigorarea cartierelor istorice – ar trebui să ne uităm nu doar la Cetate, ci și la Iosefin, la Fabric… Și știu că v-au spus deja mulți că Timișoara nu e Berlin și că vă veți izbi de realitățile românești. Cum veți lucra ca să schimbați mentalități și atitudini? Dincolo de faptul că primăria trebuie să își facă ordine în ograda proprie, desigur.  

Da, cred că într-adevăr acolo începe, cu mentalitatea în primărie. Începe să se schimbe cu mentalitatea inclusiv a primarului sau în primul rând a primarului și a echipei sale, o mentalitate deschisă. Şi când zic deschisă mă refer de exemplu la o capacitate de a învăța constant, de a nu avea toate răspunsurile gata, ci de a avea niște întrebări, niște orientări, niște principii. Dar răspunsurile concrete trebuie să vină după un proces de consultare, de informare șamd. Asta e relevant pentru felul în care interacționează primarul cu aparatul lui, dar și pentru cum interacționează aparatul cu cetățenii. Și cred că trebuie să ajungem la un punct în care pe de-o parte implicăm cetățenii și cerem opinii și propuneri – apropo, și în domeniul urbanismului, putem să facem mult mai multe, concursuri de proiecte, în care cerem mai multe idei, să alegem cea mai bună idee pentru o lucrare publică, de exemplu – dar, dincolo de asta, de a implica și de a cere creativitate, cred că e și partea asta de respectare a regulilor. Avem nevoie ca instituțiile publice să respecte propriile reguli, pentru ca apoi cetățenii să respecte regulile comunității. Și cred că trebuie să ne întoarcem la o mentalitate de respectare a regulilor în Timișoara.

 

Urmează inclusiv măsuri nepopulare? Că aleșii în general se cam feresc de măsurile nepopulare, așa, cu gândul întotdeauna la un nou mandat.

Nu, eu nu mă gândesc la un nou mandat…

 

Ați anunțat deja că îl doriți pe al doilea.

Da, o să candidez la un nou mandat, dar eu iau deciziile pe care eu cred că trebuie luate pentru o Timișoara sănătoasă și pentru a implementa viziunea noastră, nu dacă aduc sau nu voturi. Și bineînțeles că o să fie și chestii care sunt nepopulare sau unde nu toată lumea primește ceea ce vrea, pentru că dacă ne gândim la spațiul public, nu putem să facem din același teren și un loc de joacă, și un loc de parcare, și spațiu verde, și un teren de fotbal. Adică o să trebuiască să luăm decizii și nu întotdeauna toată lumea poate să fie de acord. Dar cred că dacă ai așteptarea asta, ca toată lumea să fie 100% de acord, atunci nu poți să te bagi în politică. Deci da, îmi asum și niște decizii nepopulare. Dacă vorbim de respectarea regulilor, mi se pare pare normal de exemplu să mergi cu viteza legală pe stradă și, ca să controlăm asta, o să fie și niște radare…

 

Care vor și funcționa.

Care vor și funcționa, bineînțeles, că altfel e o bătaie de joc.

 

Nicolae Robu sau Gheorghe Ciuhandu, care dintre ei ați spune că a fost un primar mai bun pentru Timișoara?

Nu mă preocupă deloc asta. Tocmai, eu am făcut o campanie în care am tot insistat că trebuie să terminăm cu comparația asta între cei doi și trebuie să ne uităm la viitorul Timișoarei și nevoile viitorului. Dacă sunt oameni care încă vor să facă această veșnică comparație, să o facă, dar eu nu particip.

 

Să luăm scenariul cel mai sumbru, că s-a mai întâmplat în trecut: Timișoara nu beneficiază de nimic din partea Bucureștiului, de nicio susținere. Ce veți face în acest caz? Că vă întrebam anterior de Nicolae Robu sau Gheorghe Ciuhandu, aici au fost două atitudini ușor diferite.

Eu cred că asta ține foarte foarte mult de capacitatea diplomatică a primarului și de a înțelege cum funcționează deciziile politice, dar și administrative, în București. Și eu clar voi avea un focus mare pe obținerea intereselor, obiectivelor noastre la București. Am fost deja la București, am anunțat acolo că o să fiu mai des, o să vorbim în curând despre stadion, despre sala polivalentă, despre toate proiectele pentru care avem nevoie de finanțare și de implicarea Bucureștiului. Despre centura de Sud, centura de Vest, racordul la autostrada… Dar eu sunt destul de optimist, eu cred că dacă ai obiective clar definite și dacă reușești să comunici de ce sunt importante nu doar pentru Timișoara ca oraș, ci pentru toată România, atunci sunt optimist că Guvernul ne va și băga în seamă. Din păcate am avut o anumită autosuficiență poate aici în Timișoara și în Banat, care a fost alimentată de fapt și de primar, și cu asta trebuie să terminăm și să ne impunem voința și dorințele în Capitală.

 

Această reformă profundă a administrației despre care ați tot vorbit – poate fi ea realizată fără o schimbare a cadrului legislativ actual? Ce transformări presupune ea?

Da, cu siguranță o să trebuiască și de aceea cred că e important ca Alianța USR-PLUS să facă o parte importantă a viitorului Guvern, tocmai că sunt anumite schimbări legislative de care avem nevoie, de exemplu în tot ce ține de Legea funcționarilor publici sau anumite chestiuni pe care trebuie să le rezolvăm în noul Cod Administrativ. Dar în general cred că trebuie să ne folosim de pârghiile legale pe care le avem acum pentru reformele necesare. Există deja posibilitatea, de exemplu, de evaluări, de criterii de performanță, de care nu s-au folosit până acum, și eu am toată intenția să mă folosesc de toate aceste pârghii pentru a introduce un sistem de performanță în primărie și un sistem de evaluare constantă. Doar așa putem să garantăm că funcționarii lucrează în serviciul oamenilor și nu în propriul serviciu. Și tot ce ține de transparență trebuie să luăm în serios, pentru că multe lucruri care se întâmplă acum pe partea de transparență sunt așa, ca să mai bifezi ceva, nu cu o adevărată voință politică de a lucra transparent, și asta vom schimba. Tot ce se poate legal, va fi la vedere.

 

Vorbeați despre această reprezentare a USR-PLUS într-un viitor Guvern. Dincolo de câteva rezultate, iată, spectaculoase, pe care le-a obținut USR-PLUS, sunt mulți, inclusiv din zona partidului, care au concluzionat că n-ați avut rezultate tocmai bune în aceste alegeri. Trebuie schimbat ceva în abordarea USR-PLUS?

De obicei, oamenii care fac astfel de comentarii nu au fost implicați până acum și comentează de pe margine, unde mereu e ușor. Cred că pentru un partid care nu a existat acum patru ani să câștige o primărie ca Timișoara, ca Brașov, e spectaculos și nu trebuie să uităm că scorul politic pe care l-am luat în toată țara l-am luat cred cu un pic peste 50% din candidați posibili, tocmai pentru că încă nu ne-am extins peste tot. Nu am avut în fiecare UAT un candidat la primărie sau la consiliul local și bineînțeles că asta se vede. Acolo unde nu am avut candidați nici nu am putut să adunăm voturi. Și, în al doilea rând, e clar că la alegerile locale, tocmai pentru că sistemul vechi se bazează foarte foarte puternic pe primari și pe consilii județene pentru a se ține la Putere, s-a luptat din răsputeri să continue să câștige aceste alegeri, ceea ce până la un anumit punct e și legitim, chit că sunt sigur că s-au folosit și de niște instrumente mai puțin legitime. Tocmai de aceea breșa pe care am făcut-o acum e atât de importantă. Dacă a crezut cineva că, în patru ani, cumva de la zero, poți să ajungi să fii cel mai puternic partid la locale, s-a înșelat și… să încerce! Oricine poate să încerce, cred că ce a reușit USR-PLUS este absolut admirabil și se datorează multor oameni care s-au implicat voluntar, fără să primească niciun ban, ani de zile.

 

Se impune totuşi o schimbare de abordare în perspectiva alegerilor parlamentare?

În ce sens?

 

O schimbare de abordare a USR-PLUS.

Bineînţeles că trebuie să analizăm unde am pierdut, unde nu ne-am atins obiectivul electoral şi trebuie să tragem nişte concluzii. Eu cred că, cu experienţa campaniei mele câştigătoare, aş avea de contribuit cu nişte concluzii interesante mai pe partea pozitivă şi bineînţeles că mă aştept ca partidul să înveţe lecţiile din această campanie, atât pe cele bune, cât şi pe cele proaste.

 

O ultimă întrebare, pentru că sunt unii care spun că Timişoara e doar o rampă de lansare pentru dumneavoastră, ştiu că v-au întrebat deja alţii dacă ţinta e Preşedinţia României, întrebarea mea e: vă place Klaus Iohannis?

Aaa, îl respect ca Preşedintele ţării şi cred că este respectat şi în Europa şi, prin urmare, asta e important pentru un Preşedinte.

 

[Interviu realizat în 5 octombrie 2020, înainte de perioada de izolare a invitatului]

 

Dominic Fritz

Profil autor

Alina Strugariu
adina-strugariu
Jurnalist și comunicator, pasionată de dezbaterile cetății și de itinerarii biografice
Articol susținut de...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Avem spitale pline, personalul este epuizat şi nu mai e loc pentru a interna “bolnavii COVID”. Sistemul medical dă semne că nu mai face faţă. E acelaşi sistem în care ne-am obişnuit să ni se spună că nu sunt bani, echipamente, condiţii, posibilităţi, voinţă pentru o schimbare din temelii… Cu spitale vechi, cârpite modern pe alocuri şi transformate din mers, mai ales după câte o nenorocire cu răcnet naţional, dar unde acum vrei să fii salvat şi e greu să creezi circuite speciale, pentru bolnavii zilei. Ar putea fi trimişi acasă cu butelia de oxigen şi riscurile aferente. Şi totuşi avem medici buni, interesaţi să ţină pasul cu ce se întâmplă în lume. Nu ne place nici să respectăm reguli, iar 2020 nu este doar un an pandemic, ci şi un an electoral în România. Despre toate aceste lucruri am stat de vorbă cu dr. Virgil Musta, şeful Secţiei de Boli Infecţioase de la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie “Dr. Victor Babeş” Timişoara.

„Ne dorim să implementam în școli. Pe termen lung ne dorim să creăm soluții pentru dezvoltarea socio-emoțională pentru toti copiii, în mediu educațional.”

Formular
de contact

Ai o întrebare sau o neclaritate? Trimite-ne un mesaj folosind formularul de mai jos sau contactează-ne la unul dintre canalele social media.

Acest site folosește cookies pentru a asigura cea mai bună experiență de navigare. Prin continuarea navigării ești de acord cu Politica de confidențialitate a site-ului.