„Noi, timișenii, bănățenii în general, am fost tot timpul nemulțumiți în ultimii 30 de ani pentru că politicienii pe care i-am ales nu au fost de calibru sau nu au avut abilitatea de a ajunge în poziții în care să sprijine interesele județului și ale orașului. (…)
Am studiat și nu am reușit să constat, de-a lungul timpului, o mișcare profesională a parlamentarilor în favoarea unor proiecte din Timiș. Toate inițiativele de acest tip au fost propagandistice, în realitate neîntâmplându-se nimic.”
„Noi, timișenii, bănățenii în general, am fost tot timpul nemulțumiți în ultimii 30 de ani pentru că politicienii pe care i-am ales nu au fost de calibru sau nu au avut abilitatea de a ajunge în poziții în care să sprijine interesele județului și ale orașului. (…)
Am studiat și nu am reușit să constat, de-a lungul timpului, o mișcare profesională a parlamentarilor în favoarea unor proiecte din Timiș. Toate inițiativele de acest tip au fost propagandistice, în realitate neîntâmplându-se nimic.”
Radu Nicosevici, provocat la conversație de Horea Băcanu
Bună ziua, domnule Radu Nicosevici, bine ați venit la interviurile conversativ.ro
Mulțumesc pentru invitație, mă simt onorat să primesc o asemenea invitație din partea unui site care este de pe acum de foarte bună calitate și care sper să aibă o audiență foarte largă.
Sunteți invitat la această discuție atât în calitate de președintele al Academiei de Advocacy, cât și de inițiator al programului de master de Politici Publice și Advocacy, de la Universitatea de Vest din Timișoara, calități în care sunteți foarte cunoscut la nivelul Timișoarei și a țării.
O să intrăm foarte direct, de la început, pe o tematică generală. Cum vedeți reacția autorităților centrale și locale la criza pandemiei, în a treia zi de cifre foarte mari (4 mii+) de cazuri de îmbolnăviri de Covid-19.
Evident, toți, sau aproape toți, am urmărit cu inima la gură, de câteva luni de zile, această pandemie, care a intrat în casa fiecăruia, aproape. Suntem toți părți vătămate, mai mult sau mai puțin. Lumea a urmărit, cred, în cea mai mare parte, reglementările și modificarea reglementărilor date. Există puncte de vedere diferite, iar aici eu n-aș vrea să discut punctul de vede al celor care neagă existența pandemiei și a coronavirusului, subiectul ăsta nu cred că merită să-l discutăm.
Discut în schimb de cele două dimensiuni ale implementării măsurilor de reducere a pandemiei, mai soft, ori mai hard. Eu sunt pentru măsuri mai dure, chiar dacă amenzile acelea nu se plătesc, simplul fapt că știi că ai deasupra capului o posibilă sancțiune te face să respecți cumva regula, mai ales că noi avem o istorie care nu confirmă că am fi cetățeni implicați, informați, disciplinați, șamd.
În Franța, acum, amenda minimă este 135 euro…
Din punctul ăsta de vedere, eu cred că varianta dură e necesară. Asta nu exclude nici varianta soft, în care instituțiile publice locale și centrale să facă o campanie de persuadare a populației pentru ca să micșoreze riscurile.
Este evident, însă, că ne îndreptăm spre un blocaj. Cunoaștem cu toții care sunt limitele sistemului sanitar, știm că s-a ajuns la atingerea acestor limite, atât ca nivel al capacității de internare, dar și tehnic și uman, profesional, căci avem o clară criză de personal medical.
Din cauza limitelor la care a ajuns presiunea asupra sistemului medical, ați argumenta pentru măsuri mai dure.
Da. Țin să aduc o precizare. Discutăm de Franța, cu 20 de mii de îmbolnăviri anunțate pe zi, cu măsuri mult mai dure decât la noi, în condițiile în care sistemul de sănătate francez nu se poate compara ca și capacitate, ca profesionalism, ca dotare cu cel românesc.
Decidentul politic, într-o situație de genul acesta, având întreaga situație de la noi, pentru că este în cunoștință de cauză, trebuie să aleagă soluțiile cele mai bune. Dacă una dintre soluții este aceea de a micșora riscul dezvoltării infecției, iar dacă asta înseamnă un bisturiu sau un bici, e posibil să fie necesar acest lucru.
Problema noastră, și aici ajungem, din păcate, la dimensiunea politică, cea care impietează asupra tuturor hotărârilor. Suntem într-o campanie electorală cu miză foarte mare pentru următorii patru ani, mă refer la alegerile parlamentare, iar pandemia este un instrument, o miză, un lucru extrem de important care poate să fie jucat în favoarea unei părți sau altei părți.
Discutăm, dacă pot să dezvolt aici subiectul, și despre cum a inflamat multă lume punctul de vedere al Primului-ministru, nefericit după părerea mea. Chiar dacă exprimă puncte de vedere personale despre Curtea Constituțională, la nivel de Premier nu-ți poți permite să faci afirmații din acestea, publice.
Este vorba de poziția netă a Premierului, care a spus că e politizată decizia în Curtea Constituțională.
Lucru ăsta îl știm cu toții. Mă rog, Premierul a afirmat despre Curtea Constituțională că e plină de politruci… Eu pot să spun acest lucru, dumneavoastră la fel, dar un Premier nu poate să spună așa ceva.
Dar, voiam să spun ceva despre miza amânării alegerilor, pentru că se leagă de pandemie, chiar ombilical. Dacă sondajele partidelor importante constată că amânarea alegerilor este în favoarea PSD-ului, deci administrarea iernii și pandemiei conduce la scăderea șanselor PNL-ului pentru alegerile parlamentare, probabil că, dincolo de toate înțelegerile dintre PSD și PNL cu privire la 6 decembrie – dată pentru alegeri acceptată de cei doi mari, probabil că se vor face presiuni, în care UDMR va juca un rol esențial, pentru amânarea alegerilor.
Asta înseamnă că, pentru martie, PSD-ul și alianța ALDE-ProRomânia contează pe producerea unei deteriorări, inclusiv sub aspectul sănătății populației – și știm foarte bine că politicienii sunt cinici – care îi vor așeza într-o poziție favorabilă pe cei din PSD și aliații lor.
Să nu ne așteptăm la o judecată, la o analiză și la măsuri absolut corecte și obiective, legate de pandemie, pentru că ele vor fi infestate și influențate de o decizie politică ce este esențială pentru următorii patru ani.
Deci să nu fim foarte siguri pe alegeri organizate în 6 decembrie.
Eu n-aș face pariu că în 6 decembrie vor fi alegeri. Cred că rezultatele de la locale arată un relativ echilibru între PNL și PSD, noi așteptându-ne la o diferență mai mare la nivel național, noi așteptându-ne la un succes mai consistent al PNL-ului la nivel național, ca să nu mai vorbesc despre USR. Se pare că PSD-ul nu a pierdut atât de consistent la nivel național, cum au prognozat foarte mulți, ca să nu mai vorbesc de aberațiile despre dispariția PSD-ului.
Diferența, pentru votul la locale, între PNL și PSD la nivel național, este de trei sute de mii de voturi, adică 5% diferență.
Pe atmosfera care era înainte de locale și pe estimările sondajelor, ne așteptam la o diferență mai consistentă decât cei 5% între PNL și PSD.
Mișcarea făcută la nivel național de PSD, ca imagine, în ultimele săptămâni dinaintea alegerilor locale, schimbarea conducerii, scoaterea de pe scenă a unor personaje toxice și antipatice publicului, i-a adus un câștig neașteptat. Pentru mine a fost neașteptată performanța PSD-ului din locale, fără să vorbesc aici de Timiș.
Vom reveni la Timiș. Să punctăm faptul că la nivel național PSD a obținut 1362 de mandate de primar la nivel național, PNL obținând 1232 de mandate de primar, toți ceilalți fiind la altă scară, de la cele 200 de mandate ale UDMR, până la cele ale USR PLUS, 28 de mandate. Practic greii, primele două partide, au obținut peste 90% dintre mandatele de primari.
Aici trebuie să nuanțăm despre faptul că sunt primari care au migrat, iar pentru ei nu va fi nicio problemă să remigreze, dacă balanța între cei doi mari se va reechilibra. Putem constata că din punctul de vedere al primăriilor câștigate, rezultatul de la locale este echilibrat.
Noi mai știm încă un lucru, cei care am fost atenți la fenomenul politic de mai mult timp. Se tot folosește afirmația lui Băsescu, care spunea despre PD că trebuie să fie partidul primarilor, dar care a fost un lucru înțeles și de tovarășul Cozmâncă, mult timp înainte – acesta a știut de la bun început că primarii și șoșonarii reprezintă forța politică și împing lucrurile. După ce PD-ul a preluat această linie, intrarea PD-ului în PNL a ajutat mult, din acest punct de vedere, și ca prioritate dată primarilor, dar și ca organizare, management, efort organizațional.
Pentru un astfel de rezultat, pentru o bună legătură cu administrația locală, noua structură a USR-PLUS are nevoie de organizare în fiecare localitate? Au și ei nevoie să devină un partid al primarilor?
Chiar dacă nu e ușor de digerat, trebuie să acceptăm că un partid este o organizație. O organizație care trebuie să aibă în cât mai multe localități un punct al ei, o organizație care are sedii, cu activități constante, permanente, unde poate fi oricând găsit cineva la un număr de telefon, cu dotări, cu bugete, cu o rețea de oameni care ajută. Din acest punct de vedere, USR încă este la stadiul de transformare dintr-un ONG în partid, partidul însemnând un mecanism complex, vrem – nu vrem. Un partid are și disciplină de partid, nu spune unul „hăis” și altul „cea”, sau altul care sune „Nu sunt de acord cu ce a zis sefu’”. E vorba de o transformare, iar mecanismul nu e simplu. Din punctul ăsta de vedere a fost evident, aceste alegeri locale au demonstrat-o, că în zonele în care s-au obținut rezultate excepționale de către USR, trebuie să le recunoaștem, la Timișoara, ca exemplu, sau la Brașov, alt exemplu, sunt zone în care sunt corporații. Termenul de corporatist este unul deja comun și se folosește și în politică noastră acum. Corporatiștii au gestionat bine și managementul motivației de prezență la vot excepțional, acolo unde au avut rețele. În tot răul e și un bine, pandemia i-a ajutat, e clar.
Și totuși, nu i-a ajutat cu nimic în bătălia de la Cluj, cu Emil Boc.
Am discutat cu mai mulți oameni avizați din Cluj, cu politologi. Iar Vasile Dîncu, noua eminență cenușie a PSD-ului, chiar și el ar fi spus, cu un an sau doi înainte de alegeri, că PSD-ul nu are nicio șansă în Cluj.
La fel cum nu are nici în Timișoara.
Exact, așa cum este și în Timișoara. Dar Clujul, spre deosebire de Timișoara, Clujul are șansa unui primar cu experiență excepțională, până la cel mai înalt nivel.
Emil Boc a știut să mute foarte bine politic, de la nivelul de premier către administrația locală, fără nicio urmă de aroganță, nemulțumire sau complex.
Vă dau un exemplu, despre cum nu am reușit să convingem în Timișoara, chiar dacă domnul Robu era universitar. Timișoara, chiar dacă orașul are șansa să aibă sediul principal al Academiei de Advocacy, nu a înțeles cum să utilizeze avantajul. Noi am fost solicitați de mai multe orașe pentru organizarea unor consultări publice, adică audieri publice, forma cea mai înaltă a consultărilor publice. Am fost impresionat de faptul că Emil Boc a înțeles imediat valoarea unui asemenea tip de consultare publică, din perspectiva unui om politic. Atunci când fac o consultare publică largă și, dincolo de faptul că obțin informații foarte importante despre opiniile publicului, fac de fapt o campanie electorală perpetuă.
Adică acomodez public o tematică de consultare.
Exact. E uimitor, dar poate discutăm odată despre profesionalismul politicienilor. Din păcate sunt o mână de politicieni care înțeleg. De exemplu, nu înțeleg gafa monumentală, care devine repetitivă și de neînțeles pentru un politician de dimensiunea lui Băsescu, un animal politic de clasă, care insistă să o pună pe fiica lui pe lista de candidați de la Constanța, pentru parlamentare. Toată lumea ține minte istoria fiicei lui Băsescu în rol de europarlamentar.
Din punctul ăsta de vedere, Boc este un exemplu de politician care își știe limitele, care are un electorat captiv de mare dimensiune. Atenție, electoratul USR nu este captiv, este extrem de fluid. Dacă sunt alegerile în 6 decembrie, repede, atunci poate că USR va avea șansa să nu-i „fugă” electoratul, să nu fugă precum mercurul…
Cum explicați, ce părere aveți despre acest 7% obținut de USR-PLUS la nivel național la locale. Deși ați amintit despre nevoia unei mult mai bune organizări locale ca partid, în fiecare localitate, totuși, USR-PLUS a obținut la aceste alegeri locale de trei ori mai puține procente decât la europarlamentarele din 2019, 7% față de 22%. Cum explicați diferența?
Cred că diferența uriașă, un abis, provine din diferența dintre cele două oferte prezentate în cele două situații electorale: la europarlamentare a fost prezentat un nou partid, oameni noi, șamd, iar în cazul alegerilor locale, unde lucrurile sunt extrem de apropiate, cu primarul nostru e „al nostru”, diferența a fost foarte mare. La europarlamentare s-a votat pe un principiu, iar la locale a fost vorba de o chestiune foarte aplicată. La europarlamentare nu trebuia să aleg un mare profesionist, dar la locale ale oameni pe care îi știu.
Va fi mai greu sau mai ușor la europarlamentare pentru USR, față de locale?
Eu cred că va fi greu. În cazul parlamentarelor organizate în 6 decembrie, fără o schimbare catastrofică, partidele mari, PNL și PSD, își vor aproxima și păstra voturile și procentele. În schimb USR-ul este sub o mare presiune, pentru că USR are o problemă în negociere. La nivel național se discută pe voturi, în Parlament. Oriunde se discută pe voturi, chiar dacă în Timișoara facem excepție – noi am fost tot timpul slab reprezentați în executiv și conducerile politice de la București.
Îmi aduc aminte că lipsa de putere de negociere a dezavantajat complet Timișul față de Arad, pe timpul guvernării portocalii. Discutam la un moment dat despre asta și cu europarlamentarul Falcă, fost primar de Arad, cum într-o democrație voturile și reprezentativitatea îți aduc automat și puterea de negociere.
Liderii județeni ai partidelor susțin faptul că vor presa Bucureștiul pentru o foarte bună reprezentare a intereselor Timișului la nivelul următoarei guvernări. Probabil că pentru această reprezentare ar trebui să ne uităm la capii de liste de la cele mai importante partide, la PNL sunt candidați Pirtea și Gorghiu, la USR-PLUS sunt Drulă și Trifan, la PSD – probabil Grindeanu și Dogariu. Vor asigura acești parlamentari o reprezentare de forță? Dacă nu vorbim despre o reprezentare de forță prin candidații care deschid listele principalelor partide, despre cine altcineva să vorbim?
Profesorul Cristian Pârvulescu ar spune că un deputat sau senator reprezintă interese naționale. Totuși, noi știm că decizia este în zona politică, iar câștigătorul alegerilor împarte resursele. Acesta este mecanismul. Noi, timișenii, bănățenii în general, am fost tot timpul nemulțumiți în ultimii 30 de ani pentru că politicienii pe care i-am ales nu au fost de calibru sau nu au avut abilitatea de a ajunge în poziții în care să sprijine interesele județului și ale orașului. E drept, această realitate a fost și o circumstanță invocată în permanență de către cei care au condus Timișoara și județul, motivând nerealizările prin lipsa de deschidere a Bucureștiului, de multe ori din cauza culorilor politice diferite.
Am studiat și nu am reușit să constat, de-a lungul timpului, o mișcare profesională a parlamentarilor în favoarea unor proiecte din Timiș. Toate inițiativele de acest tip au fost propagandistice, în realitate neîntâmplându-se nimic. Am avut și personal o experiență foarte interesantă. Pe vremea când eram vicepreședinte la Camera de Comerț Timiș am consultat firmele membre despre cele mai importante probleme ale Timișului. I-am invitat pe parlamentari pentru ca să le predăm parlamentarii, cu toată pregătirea tehnică. La prima întâlnire am făcut greșeala să invit presa, iar parlamentarii care au venit au vorbit doar pentru presă, iar la a doua întâlnire, fără presă, au participat aproape doar parlamentarii opoziției. Mai mult chiar, din partea parlamentarilor puterii a venit reproșul că le-am servit celor din opoziție „marfă”, dosarele problemelor de rezolvat, pe care cei din opoziție le speculau ulterior în Parlament.
În acest mecanism, o intenție bună ajunge să nu mai fie de recunoscut, prin consecințele pe care le produce.
La PSD, de exemplu, acum este Grindeanu cap de listă la Timiș, cu funcție de vicepreședinte la nivel național. O primă întrebare pe care mi-aș pune-o, ca un modest analist, se referă la analiza rezultatelor la locale și la cum au fost sancționați liderii din județele care au obținut rezultate modeste pentru PSD. Ori, Timișul s-a remarcat printr-un rezultat super-modest…
9% în Timișoara și 15% pe județ.
Locul trei, trei consilieri la Timișoara.
Dar, iată, lucrurile nu funcționează așa în partidele din România, și PSD nu este doar o excepție. Vedem că Sorin Grindeanu, pentru că are funcția de influență în partid la nivel național, vicepreședintele PSD, dar și Simonis, care este liderul grupului de la Camera Deputaților, au, vorba aceea, „bilet de voie”.
Au și „bilet de voie”, dar au și blocat comunicațional orice reproș care li s-ar fi putut aduce public prin invocarea moștenirii Dragnea – Dăncilă, istorie vinovată pentru determinarea rezultatului din locale pe care l-a avut PSD-ul.
Regim Dragnea – Dăncilă în care martirul Grindeanu a luptat șamd.
Un narativ intens folosit de PSD în Timișoara, în ultimul timp.
În a doua caracterizare mergem spre PNL, unde discutăm de cicluri electorale în care Alina Gorghiu este senator PNL, o postură neagreată, de atâta și atâta timp. Dacă i-am întreba pe timișoreni, dacă ar fi un vot uninominal, Alina n-ar scoate două sute de voturi, cinci sute de voturi pe Timișoara, nu mai vorbesc în Timiș. Dar, având în vedere că este pe listă, pusă pe prima poziție…
Pe de altă parte, Pirtea are o poziție cât se poate de clară. El s-a așezat și s-a definit ca un membru de partid competent, expert pe un domeniu, cel al educației, a intrat și s-a așezat, și, din punctul ăsta de vedere, și-a adunat stele prin universitate, prin realizări, șamd. A fost extrem de puțin implicat în luptele, mizeriile locale – dar, acest lucru are și un cost. Te duci cu pieptul în gloanțe, ești martir, nu te duci, ești un expert, ești super-competent. Pentru Pirtea nu va fi nicio problemă, experiența lui ca rector, dar mai ales ca vicepreședintele Camerei Deputaților, va conta. Va trebui să înțelegem că aceste instituții, peste tot în lume, funcționează printr-un mecanism pe care trebuie să-l cunoști din interior, nu poți să pui în permanență tineri, chiar de-ar fi geniali, să-i arunci într-o instituție de mare amploare, nu mai vorbesc de cele europene, și să speri la rezultate, este cvasi-imposibil.
La USR, Drulă este simpatizat în zonă. A fost până acum un personaj care a reușit să-și facă notorietate prin deținerea expertizei pe drumuri, infrastructură, șamd, dar a fost și suficient de inteligent ca să vină destul de des și să fie prezent aici, cu destulă simpatie în electoratul USR. Celălalt personaj mie mi-e străin, iar aici apare o altă problemă ce merită discutată. E adevărat că la politicieni notorietatea este cel mai important atribut al politicienilor, iar în mecanismul politic românesc și european este foarte greu de obținut rezultate care se pot valorifica public în notorietate. Rezultatele apar când partidul unui parlamentar este la putere, iar parlamentarul accede la o funcție de conducere, măcar într-o comisie. Dacă ești simplu membru, nu contezi. Primești o bucățică de hârtie în care sunt niște indicative de genul PLX 583 „Da” și PLX 584 „Nu”. Nici nu știi ce înseamnă 583 și 584, apeși pe butonul roșu sau verde, punct. Să spunem că ești un simplu membru, că ai o inițiativă parlamentară, care trebuie să fie aprobată de conducerea partidului, cu care mergi apoi din mână în mână până când cineva se întrebă „ăsta ce mai vrea?”. Complexitatea este maximă.
Revenind, parlamentarii noștri nu au reușit să realizeze ceva pentru Timiș. Motiv pentru care, în vremurile bune, când toți parlamentarii din regiune aterizau la Timișoara, ne-am și gândit, alături de studenții de la Politici Publice și Advocacy, să organizăm câte o conferință de presă cu parlamentarii regiunii, pe aeroportul Timișoara, joia, la întoarcerea de la București. Conferință în care să-i întrebăm ce au reușit să facă în luna care a trecut. Nu am renunțat la idee, pentru perioada de după alegeri, în noua legislatură, și chiar mi-e frică de posibilitatea ca unii parlamentari, dacă ne facem bine treaba, să renunțe la avion și să se întoarcă de la București cu mașina.
Ne vom întoarce la subiectul legat de studenții de la masterul dumneavoastră, dar mai întâi vă rog să comentați inițiativa de modificare a legii liberului acces la informațiile de interes public, L544/2001, inițiativă care aparent duce la restrângerea prevederilor legii în vigoare, propusă de cinci deputați PSD.
Este o abordare mai veche, ONG-urile interesate sunt avizate în legătură cu intențiile acestea și au dat alarma. ONG-urile pot conta pe mass-media, pentru că L544 este un instrument extrem de utilizat de mass-media. Aș mai spune că Alina Mungiu a reușit să câștige multe procese pe L544. Mai trebuie precizat că în perioada guvernului Cioloș actualul ministru al muncii s-a preocupat de acest lucru, iar pentru L544 și pentru L52 a introdus metodologii de aplicare foarte bine puse la punct. Pe de altă parte, s-a constatat că mulți au utilizat instrumentul L544 pentru documentare de cercetări și lucrări științifice, care au încărcat mult activitățile obligatorii. Dar totuși, și mulți jurnaliști abili au folosit intens prevederile legii.
Astăzi am citit că inclusiv inițiatorii s-au retras acum cu privire la acest proiect de limitare. Probabil că i-a chemat Dîncu, unul dintre principalii inițiatori ai Legii 544, pe vremea când era Ministru al Informațiilor Publice, și le-a explicat că ambele legi, L544 și L52, date în 2001 și 2003, au fost asumate drept condiționări NATO. Sunt legi fundamentale pentru funcționarea democrației, cărora le-a fost consolidat statutul și prin intrarea în UE, în 2007.
Legea este un foarte mare disconfort pentru funcționarii publici și pentru politicieni, dar cred că societatea civilă nu utilizează încă sistematic prevederile legii.
Și în acest sens, un rol important îl au programele de formare universitară în politici publice și științe politice în general. Pentru finalul interviului, vă rog să ne spuneți cum începeți anul universitar cu masteranzii de la Politici Publice și Advocacy, ce planuri aveți, ce le veți propune nou în acest an?
Noi am fost implicați și am folosit conjuncturile politice, în lucrările propuse studenților. În 2016 am făcut o analiză a Parlamentului românesc, a centrelor de putere, când am identificat centrele de putere în sud și golul de putere din zona noastră, Timiș și vest, care erau pe ultimul loc.
Acum, cu tot disconfortul sistemului online, încercăm să-i implicăm și să-i ajutăm pe studenți să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor, politic vorbind. Vreau să vă fac o mărturisire, am avut cu aproape fiecare generație o astfel de problemă, am observat că studenții nu prea știu ce se întâmplă în jurul lor, și chiar mai mult, nici nu prea au curiozitatea de a afla. Acesta este primul gest pe care îl încercăm, să le trezim interesul, îi facem să înțeleagă ce se întâmplă în politica imediată, măcar ca joc, ca întrebări și răspunsuri, prin care se poate înțelege mecanismul deciziei. Încercăm să creăm o masă critică prin studenții acestui program, viitori specialiști în Politici Publice și Advocacy.
Mai departe, studenții noștri vor fi implicați foarte direct, în condițiile în care cei doi lideri, cel județean, Alin Nica, și cel local, Dominic Fritz, amândoi au declarat în programele lor electorale că susțin ideea de transparență și consultare publică. Ca atare, noi am pregătit un material, acum îi lăsăm, cât au încă negocieri, iar apoi le punem la dispoziție expertiza noastră. În cadrul intership-ului, studenții vor desfășura activități pe lângă consiliul județean și consiliul local. Mai vreau să fac și precizarea că oricum noi vom realiza monitorizarea activităților din consilii și primării, vom monitoriza modul cum se vor respecta promisiunile electorale din 2020.
Pe de altă parte, voi discuta cu Sorin Maxim, de la Agenția de Dezvoltare Regională Vest, pentru a porni un ciclu de activități, la care probabil că se va implica și Universitatea de Vest ca instituție, pentru o serie de audieri la nivel național, pentru că acum oportunitatea unor întâlniri online este mare, audieri în care să reluăm tema și dezbaterea regionalizării, în care avem deja expertiză semnificativă, o temă serioasă, care se poate discuta serios în acest ciclu ce va urma, de patru ani de zile.
Să înțeleg că vom putea afla permanent, prin intermediul echipei de la masterul de Politici Publice și Advocacy, pulsul administrației județene și locale.
Absolut.
Mai mult, pe lângă obiectivele clare, am și obiective nespuse, le pot aminti acum. Atunci când studentul merge în ședințele de comisii, pentru că trebuie să se țină ședințele de comisii, sau în ședințele de plen, el începe să devină un actor vizibil, un personaj important. Cum va evolua chimia acestui student, spre USR, spre PSD sau spre PNL, ori spre ProRomânia, este mai departe problema lui. Dacă partidele vor avea inteligența de a folosi expertiza, pe care acum nu o au, din partea acestor studenți de nivel superior, masteranzi, atunci sper că se va forma masa critică ce va putea produce schimbarea.
Și chiar profesionalizarea în sensul unei cariere bine consolidate a omului politic, cu baza în cunoștințele din științele politice și ale comunicării.
Eu sper că peste patru ani o să mai avem în Timișoara, oraș de referință, consilieri locali care vor afla că au dreptul la inițiativă de hotărâri de consiliu local – nu doar primarul are dreptul de a iniția proiecte de hotărâri – pentru care studenții de la masterul de Politici Publice și Advocacy se pot implica, să scrie o motivație sau un proiect.
Vom ține aproape și vom vedea în ce măsură reacționează favorabil cei din administrația locală și județeană, la disponibilitatea celor de la masterul de Politici Publice și Advocacy de la UVT, pentru o deschidere către dezbaterea din sfera publică.
Vă mulțumesc și sper să ne reauzim la interviurile conversativ.ro
Mulțumesc și eu, la revedere!
Pentru că riscul global al dezinformării este primul ca gravitate pe termen scurt, iată că apelăm la știri relevante, care merită interpretate. În weekend, e timpul pentru noua selecție de titluri ale săptămânii care se încheie.
Pentru că riscul global al dezinformării este primul ca gravitate pe termen scurt, iată că apelăm la știri relevante, care merită interpretate. În weekend, e timpul pentru noua selecție de titluri ale săptămânii care se încheie.
Pentru că riscul global al dezinformării este primul ca gravitate pe termen scurt, iată că apelăm la știri relevante, care merită interpretate. Iată selecția de titluri din această perioadă, pe care vi le propun.
Acest site folosește cookies pentru a asigura cea mai bună experiență de navigare. Prin continuarea navigării ești de acord cu Politica de confidențialitate a site-ului.
Un răspuns
Sa vedem prima dezbatere publica.
Va fi un prim semnal dacă se schimba mentalitatile.Apoi, prima
dezbatere a bugetului primariei
Intr-un oras cu atâta forta universitara.