foto333

SOCIO...LOGISME, cu Horea și Radu, la cafea [#4]

Acum două săptămâni, Horea și Radu au propus cititorilor un chestionar online, pentru a explora câteva percepții despre JOB-urile VIITORULUI. Apoi, în următoarele zile, 82 dintre cititori au completat acest chestionar online, răspunzând la cele cinci întrebări (plus trei cu date factuale). Iată, în continuare, care au fost răspunsurile date de cititori (prezentate în galeria de imagini de la finalul articolului). Firesc, Horea și Radu au găsit în statistica acestei explorări de percepții o latură interesantă de dezbătut și continuă o conversație, cum v-au obișnuit. Socio…logisme relaxate, cu Horea și Radu, din nou la cafea, în acest al patrulea episod, acum cu fotografii ilustrative, luate chiar din pauza de cafea.

Profil invitat

Nume:
Profesie:
Data nașterii: 7 octombrie, 2022
Orașul curent:

SOCIO...LOGISME, cu Horea și Radu, la cafea [#4]

Acum două săptămâni, Horea și Radu au propus cititorilor un chestionar online, pentru a explora câteva percepții despre JOB-urile VIITORULUI. Apoi, în următoarele zile, 82 dintre cititori au completat acest chestionar online, răspunzând la cele cinci întrebări (plus trei cu date factuale). Iată, în continuare, care au fost răspunsurile date de cititori (prezentate în galeria de imagini de la finalul articolului). Firesc, Horea și Radu au găsit în statistica acestei explorări de percepții o latură interesantă de dezbătut și continuă o conversație, cum v-au obișnuit. Socio…logisme relaxate, cu Horea și Radu, din nou la cafea, în acest al patrulea episod, acum cu fotografii ilustrative, luate chiar din pauza de cafea.

Profil autor

SOCIOLOGISME, la cafea
hsirv1
Horea Băcanu [HB] - sociolog, absolvent UVT. Cercetează fenomenul puterii în textele de ficțiune contemporană. Citește și scrie presă, literatură și social-media, alternativ sau simultan. Analist permanent, comentator frecvent și uneori jucător politic. Radu Lambrino [RL] - sociolog, absolvent UVT. Constructor de sisteme de publicitate outdoor, antreprenor și investitor. Formator de organizații civice și politice, cu istoric de manager politic și parlamentar.

Profil invitat

Nume:
Profesie:
Data nașterii: 7 octombrie, 2022
Orașul curent:
Ajustează:
  • A  A  A  A  
Ascultă:
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

[Horea Băcanu] Despre analiza exploratorie pe tema percepției job-urilor viitorului în Timișoara, pe care am startat-o acum două săptămâni, merită să discutăm puțin acum (rezultatele sunt prezentate în galeria de la finalul articolului). Sunt grupate peste 80 de răspunsuri, nu este un sondaj propriu-zis, cât mai degrabă o investigare prealabilă despre deschiderea față de job-urile viitorului, așa cum le-am demarcat noi, categorie din care fac parte: specialiști în analiza de date, dezvoltatori de aplicații, supraveghetori de calitate în procesele industriale, dezvoltatori software, operatori de mașini și roboți, angajați specializați în suportul proceselor în domeniile tehnologice, specialiști în marketing digital, analiști Big Data, experți în digital transformation, profesioniști în digital sales si marketing online, innovation creators, etc. Ce reacție ai la rezultatele obținute?

 

[Radu Lambrino] Ok, este clar că nu putem valida rezultatele ca fiind edificatoare privind percepția generală pe acest subiect. Însă, e important de precizat, faptul că marea majoritate a respondenților sunt oameni cu multă experiență în câmpul muncii, la o vârstă matură, activi și cu preocupări aplicate vremurilor actuale, arată că rezultatele ne pot da o imagine cât de cât reală despre tema aleasă. Pe de altă parte, mi-ar fi plăcut să avem mai mulți tineri, între 18-si 25 de ani, care să răspundă la subiect.

 

[HB] Da, vorbim despre un segment nișat de public, din zona publicului educat, cu experiență de muncă, în calitate de angajat sau antreprenor.

 

[RL] Ceea ce mă surprinde puțin este procentul mic în care sunt reprezentați cei preocupați de acest subiect, care în alte țări este extrem de actual și foarte mult dezbătut.

 

[HB] Știi bine, noi, în general, suntem mai tradiționaliști, atât în educație cât și în muncă, e binecunoscută această caracteristică a societății noastre. Pentru tineri, mai ales, cred că subiectul job-urilor viitorului este atractiv, însă doar acolo, în bula lor informațională, acest univers informațional numit second-life (viața online), acolo subiectul e mai important decât viața reală. Ei sunt foarte atenți la viitor, discută despre viitor, sunt foarte atenți la bani și potențiale câștiguri, se văd integrați în job-uri legate de programare și automatizare – robotizare.

 

[RL] Da, poate, deși am impresia că foarte mulți dintre tinerii din România sunt influențați destul de puternic de ambitiile părinților și de orgoliile acestora. Nu cred ca e bine să se limiteze la abilitatile tehnologice, când mă gândesc la joburile viitorului, cred că sunt mult mai multe abilități care contează în măsură tot atât de mare. După cum ai văzut și în răspunsuri, sunt foarte puțini care cunosc furnizori de educație specializați pe job-urile viitorului.

 

[HB] Lista cu furnizori este șocant de scurtă, e evident. Tradiționalismul nostru se exprimă inclusiv prin această obișnuință care ne este specifică, exprimată în felul în care părinții vor să influențeze orientarea școlară și specializarea educațională a copiilor. Regăsesc un mare haos în percepțiile românilor despre orientarea școlară. De obicei, cel puțin 5 sau 6 din 10 părinți vor să impună alegerea unei direcții de specializare a copiilor lor.

 

[RL]  Da, dar și școlile pun accent pe alte abilităti decat pe cele care în Occident par primordiale pentru procesul de selectare a candidaților pentru un job bine plătit. Știi foarte bine că noua tendință în ocuparea „job-urilor viitorului” este de a identifica oameni cu multă creativitate, cu putere mare de analiză a situațiilor și a datelor, cu inteligență emoțională considerabilă și cu putere de adaptabilitate și flexibilitate mare. În Anglia, de exemplu, în licee au început să reducă considerabil accesul la tehnologie, pentru a stimula creativitatea. De asemenea, specializările cele mai valoroase în pregatirea universitară par cele axate pe dezvoltarea comunicării: istorie, limba engleză, etc.

 

[HB] Tot ce spui este legat de soft-skills, adică abilități și disponibilități de personalitate care sunt utile pentru a fi investite creativ în rezolvarea de taskuri complexe, în echipe de proiect.

 

Este clar că toată lumea încearcă să identifice acele meserii care țin de acele abilități de întelegere sau create de tehnologii, care nu vor fi suplinite niciodată de roboți. De exemplu, medicina nu mai pare, pentru foarte mulți, o meserie a viitorului.

[RL]  Preocuparea pentru anticiparea nevoilor de forță de muncă ale angajatorilor în raport cu progresul tehnologic este foarte actuală în zona preuniversitară din multe țări europene, sunt sigur că și in multe alte țări cu nivel de dezvoltare peste medie. Este clar că toată lumea încearcă să identifice acele meserii care țin de acele abilități de întelegere sau create de tehnologii, care nu vor fi suplinite niciodată de roboți. De exemplu, medicina nu mai pare, pentru foarte mulți, o meserie a viitorului.

 

[HB]  Asta este foarte grav, aș spune…

 

[RL]  Da, dar ești conștient că foarte multe specializări din medicina clasică vor disparea. Imagistica, chirurgia, investigațiile medicale, sunt deja suplinite în mare măsură de roboți, ce e asa grav?

 

[HB]  Poate în Vest, la noi nu sunt roboți deloc în chirurgie, nu am auzit.

 

[RL]  Ba da, se lucrează de mult timp cu roboți DaVinci. Iar pe imagistică, cred ca este implementată multă inteligență artificială în interpretarea datelor.

 

[HB]  În datele și statistica medicală sunt deja multe procese AI implementate, dar fără specialiști care să interpreteze output-urile din procesele AI degeaba lucrează computerele cu baze de date, deci, vreau să spun, specialiștii își transformă activitățile, în utilizarea mașinilor inteligente.

 

[RL] Da, acum da… dar noi vorbeam de predictibilitate în pregătirea școlară, în raport cu necesitățile de pe piața muncii. Evident că nu ne referim la realitatea imediată, în ceea ce priveste medicina, dar sunt procese care sigur vor dispărea și în zona asta.

 

[HB]  Cred că da, asta se vede azi în câteva specializări foarte tehnologizate, dar se va generaliza. Acolo unde tehnologia este de neînlocuit în noile procese de muncă, acolo se transformă foarte mult specificul job-urilor, ele glisează spre relația om-mașină, o relație de muncă între oameni și computere, între oameni și mai multe mașini inteligente, inclusiv în domeniul mass-media, în turism, etc.

 

[RL]  Vezi tu, studiul facut de noi (ale cărui rezultate le prezentăm în galeria de la finalul acestui text), realizat pe nișa asta îngustă a celor ce ne-au citit discuțiile, este cu atât mai relevant, dacă raportezi nivelul de interes și cunoaștere a acestui subiect, a celor instruiți și activi, la nivelul celor ce sunt departe de această nișă, cei ignoranți, needucați și suficienți. Faptul că vor disparea mare parte din joburile asociate cu contabilitatea, mare parte din activitățile profesionale din administrația publică și companii, activității repetitive din industria textilă, din zona de asamblare industrială sau din agricultură, pare că nu îi preocupă cu adevarat pe români. Cel mai grav este că zona administrației publice este în acest moment cea mai atractivă în România, datorită salarizarii cel puțin duble, față de multe activități similare din zona privată, dar, în acelasi timp, pare cea mai vulnerabilă în fața valului de schimbări adus de digitalizare și de implementarea tehnologiei 5G.

 

 

 

Centralizarea dominantă a administrației, chiar hegemonia administrației centrale, a constituit cel mai important factor al înapoierii societății, a stadiului pre-modern în dezvoltarea mentalităților românilor.

[HB]  România nu este o economie funcțională dezvoltată, este un stat cu economie dependentă de verticala puterii, un fel de economie neo-feudalistă, în care așa-zișii reprezentanți ai statului sau politicienii decid accesul la multe dintre resursele importante sau accesul la zone de piață, inclusiv la resursele umane, prin administrație – vezi cazul Funar, la Cluj, unde multinaționalele nu au intrat cât a fost el primar – dar mai sunt și multe alte cazuri actuale. Administrația nu lucrează pentru cetățeni, ci pentru verticala puterii.

 

[RL]  Da, dar în momentul când noile generații își proiectează viitorul, pornind de la realitatea actuală, când meseriile cele mai râvnite țin de domenii a căror viață par a fi pe sfârșite sau chiar au dispărut în țările cu nivel înalt de dezvoltare, când investiția în cercetare lipseste iar creativitatea nu este stimulată în nici un fel, cum crezi că va arăta țara noastră, în cațiva ani ? Mai bine sau mai rău ca acum?

 

[HB]  Totul este despre valori și credinte, fară să vorbim despre religii aici. Vorbim despre aspirațiile cele mai profunde ale oamenilor, despre preferințele lor, despre un mod de viață. Despre mașina națională din sufletul românilor (BMW-ul), despre mărimea caselor românilor (cât mai mari și cu excedent de suprafață), despre opțiunea pentru bani stocați în case, față de investiția în cărți, educație, experiențe de viață. Cum să ne orientăm spre job-urile viitorului (mai ales spre cele care nici măcar nu au apărut la noi), când tot ce apreciem noi profund, în realitate, sunt mașinile cu motoare puternice și parvenirea, un nivel social pre-modern, o expresie a frustrărilor pe care le-a acumulat societal România după 50 de ani de totalitarism național-comunist? Și cred ca centralizarea dominantă a administrației, chiar hegemonia administrației centrale, a constituit cel mai important factor al înapoierii societății, a stadiului pre-modern în dezvoltarea mentalităților românilor.

 

[RL]  Știi ce este culmea? Eu cred că acum, în România, se trăiește mai bine decât oricând în istoria ei (sper sa nu fiu foarte subiectiv datorită contextului din Timișoara) și asta se datorează în primul rând cererii de forță de muncă, care este mare (care se specializează la locul de muncă), platită la nivel cel puțin mediu, existentă datorită companiilor ce au investit la noi, nivelului scăzut de fiscalizare și traiului relativ ieftin din România (datorat în primul rând numărului mare de proprietari de locuințe sau chiriilor mici). Dacă statul nu ar fi dependent de verticala puterii, așa cum bine ai sesizat, realitățile viitoare ar fi mult mai ușor de anticipat și de gestionat, în interesul cetățenilor.

 

[HB] Ultra-centralizarea administrativă, dictată ideologic de regimul național-comunist de până în 1989, nu a produs ulterior decât frustrări, alienare socială, marginalizarea elitelor profesionale, dependența economică față de relațiile de putere reale, subterane, golirea instituțiilor de conținut (vezi gaștile politice care fac jocuri, când nu au capacitate să facă altceva). De fapt, seculariștii au dreptate într-un fragment de fotografie pe care o evocă: politicienii (parveniți ieftini) au vândut cu bani puțini accesul multinaționalelor la forța de muncă ieftină din Ro. Da, se traiește mai bine pe toți indicatorii (vezi ACESTE DATE), dar multinaționalele au plătit pentru forța de muncă un minim pentru amplasarea lor în România, au plătit doar taxarea muncii. În rest, ele au beneficiat de un regim fiscal foarte lejer și au creat o impresie de economie dezvoltată – de fapt ele nu au inovat aici, ci doar au asamblat (este un fenomen destul de nou, de sub 4-5 ani, de când au apărut primele HUB-uri de cercetare ale companiilor multinaționale). Am trăit un sentiment de milă față de oamenii de la sate, transportați cu autobuzele dimineața și seara către halele de producție ale multinaționalelor, un stadiu economic specific industrializării primare, nu erei post-industriale europene, în care se presupune că ar fi trebuit să ajungem….. De fapt, scrie în studiul Bancii Mondiale, indicat mai sus, că ne despart cca. 100 de ani de recuperare a decalajelor, ca să ajungem la dezvoltarea Germaniei, suntem o provincie îndepătată a „imperiului industrial european occidental”.

 

[RL]  Da, asta știm, dar mare parte din populație nu simte această înapoiere a societății și nici nu conștientizează starea de prizonierat în care se află, în mentalități învechite, iar aici nu mă refer doar la cei needucați, neinformați și suficienți, ci mă refer la cei ce au preocupări permanente de a investi în ei sau în viitorul copiilor lor.

 

[HB] Probabil că aici se află chiar miezul deficitului acesta, în oamenii care privesc ca prioritar viitorul copiilor lor, dar, totuși, au idei greșite despre ce înseamă „un viitor mai bun” pentru copiii lor.

 

[RL]  Ai sesizat faptul că în România mulți dintre investitori, în special companiile multinaționale, nu au creat aici, nu au inovat, ci doar au asamblat, iar asta este exact ce spuneam înainte, vis a vis de indiferența cu care se uită toată lumea la joburile viitorului. Primele care vor ieși din piața muncii vor fi exact aceste joburi, cele de asamblare. Vezi, asta este și marea mea dilemă, sunt un părinte bun pentru copiii mei? Viitorul copiilor mei este influențat semnificativ de nivelul meu de perceptie și întelegere asupra societății actuale, fie ea autohtonă sau europeană, sau mondială?

 

[HB] Un studiu recent și foarte interesant, arată că România este acum acolo unde era Occidentul în 1980, dar Occidentul nu a stat în loc, cât timp noi am evoluat economic  de la etatism la o economie de piață … dimpotrivă, ei sunt și mai avansați, decalajul a crescut, nu este de doar 42 de ani (2022 minus 1980) – vezi la pagina 3, pe graficul statistic, cum crește decalajul în ani al României față de media UE. Sociologul Mirel Palada a coordonat studiul (apropo, este cel care a dat publicității datele sondajului controversat de săptămâna trecută, cu Robu viitor câștigător detasat la Primăria TM, dar asta este altă discuție). Citește și concluziile, ultimile 6 pagini, sunt foarte relevate. Nu stiu exact ce să spun, cred că tinerii care văd și percep singuri ce înseamnă lumea, cei care circulă în Europa, au mult de câștigat, indiferent cât ne convine nouă sau nu ne convine că pleacă din România.

 

[RL]  Oare avem nevoie de o dezbatere reală și serioasă vis a vis de job-urile viitorului, în perspectiva procesului de educație, atât la nivel de familie, cât și în școli, sau nu există această necesitate? Partidele pot avea un rol în procesul ăsta, de conștientizare, sau lăsam totul la voia întâmplării și a rețelelor de socializare? Statul are vreo responsabilitate?

 

[HB] Avem nevoie de această dezbatere, categoric. Până acum, nu a interesat pe aproape nimeni tema, din păcate, pentru că agenda publică nu reflectă această temă, nici partidele, nici măcar societatea civilă sau măcar exponenți majori ai acesteia, ei nu reacționează la această temă. Zero implicare, iar instituțiile publice cu atât mai puțin își propun să susțină politici publice în această stranie nisă de preocupări, acest extraterestru care se pregătește să aterizeze pe planeta țării noastre (dacă nu a și aterizat deja), job-urile viitorului.

 

[RL]  Dar agenda publică nu reflectă această temă tocmai pentru ca ea nu există în preocupările societații romanesti, lucru evidențiat clar și în micul nostru studiu, de aici și nevoia de dezbatere, la început la nivel de nișă,  urmat, poate, în comisiile de specialitate ale partidelor sau în interiorul anumitor părți ale societății civile. Cum oare se poate crea reprezentativitate pe un subiect unde nu ai pe cine reprezenta?

 

[HB] Prin dezbatere începe orice, chiar și o revoluție!

 

[RL]  Da, revoluția bunului simț! Nu-mi dau seama dacă discuția noastră s-a îndreptat într-o direcție bună sau nu, ideea este că tot la reforma instituției partidului politic o să ajungem, tot la agenda electorală a viitorilor candidați la președinție. Toate drumurile duc al „Roma prezidențială”…

 

[HB]  Touche!

 

Profil autor

SOCIOLOGISME, la cafea
hsirv1
Horea Băcanu [HB] - sociolog, absolvent UVT. Cercetează fenomenul puterii în textele de ficțiune contemporană. Citește și scrie presă, literatură și social-media, alternativ sau simultan. Analist permanent, comentator frecvent și uneori jucător politic. Radu Lambrino [RL] - sociolog, absolvent UVT. Constructor de sisteme de publicitate outdoor, antreprenor și investitor. Formator de organizații civice și politice, cu istoric de manager politic și parlamentar.
Articol susținut de...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Mai cu cafeaua, mai cu online-ul, Horea și Radu atacă o temă sensibilă – puterea „partidului funcționarilor”, care, în general, dejoacă orice strategie de partid clasic ce vrea să conducă strategic instituțiile publice. Socio…logisme relaxate, cu Horea și Radu, din nou la cafea, în acest al cincilea episod, cu imagini luate în pauza de cafea.

Mai cu cafeaua, mai cu online-ul, Horea și Radu atacă o temă sensibilă – puterea „partidului funcționarilor”, care, în general, dejoacă orice strategie de partid clasic ce vrea să conducă strategic instituțiile publice. Socio…logisme relaxate, cu Horea și Radu, din nou la cafea, în acest al cincilea episod, cu imagini luate în pauza de cafea.

Interviuri, conferințe, vloguri, podcasturi, investigații, editoriale – producțiile din media digitală ne augmentează viața, ba chiar induc o hiper-realitate.

Iată selecțiile acestei săpătămâni, ca shortlist de media-linkuri pentru un weekend informat.

Formular
de contact

Ai o întrebare sau o neclaritate? Trimite-ne un mesaj folosind formularul de mai jos sau contactează-ne la unul dintre canalele social media.

Acest site folosește cookies pentru a asigura cea mai bună experiență de navigare. Prin continuarea navigării ești de acord cu Politica de confidențialitate a site-ului.